Legea nr.51/1995 privind organizarea profesiei de avocat

Legea nr.51/1995 privind organizarea si exercitarea profesiei de avocat.

Dispoziţii generale

 

Art. 1. (1) Profesia de avocat este liberă şi independentă, cu orga­nizare şi funcţionare autonome, în condiţiile prezentei legi şi ale statutului profesiei.

(2) Profesia de avocat se exercită numai de avocaţii înscrişi în tabloul baroului din care fac parte, barou component al Uniunii Naţionale a Barourilor din România, denumită în continuare U.N.B.R.

(3) Constituirea şi funcţionarea de barouri în afara U.N.B.R. sunt interzise. Actele de constituire şi de înregistrare ale acestora sunt nule de drept. Nulitatea poate fi constatată şi din oficiu.

● RIL. Dec. ICCJ (S.U.) nr. XXVII/2007 (M. Of. nr. 772 din 14 noiembrie 2007):
„(…) asistenţa juridică acordată în procesul penal unui inculpat sau învinuit de
o persoană care nu a dobândit calitatea de avocat în condiţiile L. nr. 51/1995, modif. şi compl. prin L. nr. 255/2004, echivalează cu lipsa de apărare a acestuia”.

 

Art. 2. (1) În exercitarea profesiei avocatul este independent şi se supune numai legii, statutului profesiei şi codului deontologic.

(2) Avocatul promovează şi apără drepturile, libertăţile şi interesele legitime ale omului.

(3) Avocatul are dreptul să asiste şi să reprezinte persoanele fizice şi juridice în faţa instanţelor autorităţii judecătoreşti şi a altor organe de jurisdicţie, a organelor de urmărire penală, a autorităţilor şi instituţiilor publice, precum şi în faţa altor persoane fizice sau juridice, care au obligaţia să permită şi să asigure avocatului desfăşurarea nestingherită a activităţii sale, în condiţiile legii.

(4) Orice persoană are dreptul să îşi aleagă în mod liber avocatul.

(5) În exercitarea dreptului de apărare avocatul are dreptul şi obligaţia de a stărui pentru realizarea liberului acces la justiţie, pentru un proces echitabil şi într‑un termen rezonabil.

Art. 3. (1) Activitatea avocatului se realizează prin:

a) consultaţii şi cereri cu caracter juridic;

b) asistenţă şi reprezentare juridică în faţa instanţelor judecătoreşti, a organelor de urmărire penală, a autorităţilor cu atribuţii jurisdicţionale, a notarilor publici şi a executorilor judecătoreşti, a organelor administraţiei publice şi a instituţiilor, precum şi a altor persoane juridice, în condiţiile legii;

c) redactarea de acte juridice, atestarea identităţii părţilor, a conţi­nutului şi a datei actelor prezentate spre autentificare;

d) asistarea şi reprezentarea persoanelor fizice sau juridice interesate în faţa altor autorităţi publice cu posibilitatea atestării identităţii părţilor, a conţinutului şi a datei actelor încheiate;

e) apărarea şi reprezentarea cu mijloace juridice specifice a drep­turi­lor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice şi juridice în raporturile acestora cu auto­ri­tăţile publice, cu instituţiile şi cu orice persoană română sau străină;

f) activităţi de mediere;

g)^[2]) activităţi fiduciare desfăşurate în condiţiile Codului civil;

h) stabilirea temporară a sediului pentru societăţi comerciale la sediul profesional al avocatului şi înregistrarea acestora, în numele şi pe seama clientului, a părţilor de interes, a părţilor sociale sau a acţiunilor societăţilor astfel înregistrate;

i) activităţile prevăzute la lit. g) şi h) se pot desfăşura în temeiul unui nou contract de asistenţă juridică;

j) orice mijloace şi căi proprii exercitării dreptului de apărare, în condiţiile legii.

(2) Activităţile prevăzute la alin. (1) se exercită numai de avocat, dacă legea nu prevede altfel.

Art. 4. În exercitarea profesiei şi în legătură cu aceasta avocatul este protejat de lege.

 

Art. 5. (1) Formele de exercitare a profesiei de avocat sunt: cabinete indivi­duale, cabinete asociate, societăţi civile profesionale sau societăţi profesionale cu răspundere limitată.

(2) În cabinetul individual îşi poate exercita profesia un avocat definitiv, singur sau împreună cu alţi avocaţi colaboratori.

(3) Cabinetele individuale se pot asocia în scopul exercitării în comun a profesiei; drepturile şi obligaţiile avocaţilor titulari ai unor cabinete asociate îşi păstrează caracterul personal şi nu pot fi cedate. În mod corespunzător cabi­netele individuale se pot asocia şi cu societăţile civile profesionale.

(4) Cabinetele individuale se pot grupa pentru a‑şi crea facilităţi tehnico-economice în vederea exercitării profesiei şi îşi păstrează individualitatea în relaţiile cu clienţii.

(5) Societatea civilă profesională se constituie din 2 sau mai mulţi avocaţi definitivi. În societatea civilă profesională îşi pot exercita profesia şi avocaţi colaboratori sau avocaţi salarizaţi. Societatea civilă profe­sională şi avocaţii care profesează în cadrul ei nu pot acorda asistenţă juridică persoanelor cu interese contrare.

(6) Cabinetele grupate, cabinetele asociate, societăţile civile profe­sionale şi societăţile profesionale cu răspundere limitată pot avea şi proprietate comună.

(7) Avocatul poate schimba oricând forma de exercitare a profesiei, cu înştiin­ţarea baroului din care face parte.

(8) Avocatul nu îşi poate exercita profesia, în acelaşi timp, în mai multe forme de exercitare a acesteia.

(9) Formele de exercitare a profesiei pot fi înstrăinate prin acte între vii numai între avocaţi definitivi şi aflaţi în exerciţiul profesiei sau pot fi lichidate la încetarea calităţii, cu respectarea regimului investiţiilor regle­mentat prin prezenta lege.

● Dec. Consiliului U.N.B.R. nr. 386/2012 (cu caracter interpretativ) privind dizolvarea şi lichidarea unei societăţi civile de avocaţi, în situaţia în care unul dintre cei doi asociaţi este suspendat din exerciţiul profesiei: „Din interpretarea textelor care reglementează constituirea şi funcţionarea societăţilor de avocaţi rezultă fără echivoc că premiza funcţionării acestor societăţi (fie aceste societăţi civile profesionale, fie societăţi profesionale cu răspundere limitată) o reprezintă exercitarea efectivă de către asociaţi a profesiei de avocat. Faptul că Legea, la art. 6 alin. (1), prevede numai cu privire la societatea profesională cu răspundere limitată că aceasta se constituie prin asocierea a cel puţin doi avocaţi definitivi, aflaţi în exerciţiul profesiei, nu este de natură a permite concluzia că societatea civilă profesională nu ar cădea sub imperiul aceleiaşi cerinţe. Având în vedere prevederile legale şi statutare sus‑menţionate, rezultă că, în cazul suspendării din exerciţiul profesiei a unuia din cei doi asociaţi ai societăţii civile profesionale de avocaţi, neurmată de o cesionare către un terţ, în termenul de trei luni prevăzut de art. 22.1 din Statutul societăţii civile profesionale de avocaţi cuprins la Anexa nr. XIII din Statut, a părţilor sale sociale, sau de o reorganizare a societăţii civile profesionale în altă formă de exercitare a profesiei, devin aplicabile prevederile art. 29.4 din Statutul societăţii civile profesionale de avocaţi, potrivit cărora societatea rămasă cu un singur asociat intră în lichidare. Întrucât lichidarea unei societăţi este subsecventă dizolvării sale, dizolvarea trebuie considerată a se fi produs la împlinirea termenului de trei luni de la data la care a avut loc suspendarea din profesie a unuia din cei doi asociaţi”.

 

Art. 6. (1)^[3]) Societatea profesională cu răspundere limitată este o societate cu personalitate juridică, constituită în condiţiile prevăzute de prezenta lege şi de Statutul profesiei de avocat, prin asocierea a cel puţin 2 avocaţi definitivi, aflaţi în exerciţiul profesiei, indiferent dacă deţin sau nu ori dacă aparţin sau nu unei alte forme de exercitare a profesiei.

(2) Dobândirea personalităţii juridice a societăţii profesionale cu răspundere limitată are loc la data înregistrării la barou a deciziei emise de către consiliul baroului în a cărui rază teritorială se află sediul ei principal.

(3) Societatea profesională cu răspundere limitată este titulară a unui patri­moniu propriu.

(4) Obligaţiile şi răspunderea societăţii profesionale cu răspundere limitată sunt garantate cu patrimoniul propriu. Asociaţii răspund personal numai în limita aportului social al fiecăruia.

(5) În situaţia în care societatea profesională cu răspundere limitată se constituie din avocaţi care fac parte din alte forme de exercitare a profesiei, acestea din urmă pot să nu fie supuse lichidării, dacă asociaţii convin astfel.

(6) Forma de exercitare a profesiei din care provine asociatul, dacă este cazul, îşi încetează activitatea profesională desfăşurată în nume propriu pe perioada în care avocatul titular sau, după caz, avocaţii titulari ai acesteia au calitatea de asociat în societatea profesională cu răs­pundere limitată. Pe perioada în care forma de exercitare a profesiei îşi încetează activitatea din această cauză, în Tabloul avocaţilor se menţionează corespunzător situaţia privind încetarea activităţii, în condiţiile prevăzute de Statutul profesiei de avocat.

(7) În cazul prestaţiilor profesionale constând în asistenţă şi reprezentare juridică la instanţe, parchete, organe de cercetare penală sau alte autorităţi, socie­tatea profesională cu răspundere limitată are obligaţia de a menţiona în contractul încheiat cu clientul numele avocatului/avocaţilor ales/aleşi sau acceptat/acceptaţi de client să asigure serviciul profesional, precum şi acordarea sau, după caz, neacordarea dreptului de substituire.

(8) Societatea profesională cu răspundere limitată conduce conta­bilitatea în partidă simplă şi este supusă regimului transparenţei fiscale. Plata impozitului pe venit se face de către fiecare asociat, pentru venitul său propriu.

Art. 7. Orice avocat, indiferent de forma de exercitare a profesiei, poate să încheie convenţii de colaborare cu experţi sau cu alţi specialişti, în condiţiile legii. Societăţile civile profesionale şi societăţile profesionale cu răspundere limitată pot încheia astfel de convenţii numai cu acordul tuturor asociaţilor.

Art. 8. (1) Formele de exercitare a profesiei de avocat şi cabinetele grupate vor fi individualizate prin denumire, după cum urmează:

a) în cazul cabinetului individual – numele avocatului titular, urmat de sintagma cabinet de avocat;

b) în cazul cabinetelor asociate – numele tuturor titularilor, urmate de sintagma cabinete de avocat asociate;

c) în cazul societăţilor civile profesionale şi al societăţilor profesionale cu răspundere limitată – numele a cel puţin unuia dintre asociaţi, urmat de sintagma societate civilă de avocaţi sau, după caz, societate profesională de avocaţi cu răspundere limitată;

d) în cazul cabinetelor grupate – numele fiecărui titular de cabinet, urmat de sintagma cabinete de avocat grupate.

(2) Denumirea formei de exercitare a profesiei, individualizată potrivit
alin. (1), poate fi păstrată şi după decesul sau plecarea unuia dintre asociaţi, cu acordul acestuia, sau, după caz, al tuturor moştenitorilor celui decedat, exprimat în formă autentică.

(3) Denumirile prevăzute la alin. (1) vor figura pe firmele cabinetelor sau societăţilor, în condiţiile stabilite de statutul profesiei.

(4) În cazul tuturor formelor de exercitare a profesiei de către avocaţii străini se pot utiliza denumirea şi numele formei de exercitare a profesiei din ţară sau din străinătate, în condiţiile prezentului articol.

Art. 9. (1) Convenţiile de grupare şi de asociere a cabinetelor, actele de consti­tuire a societăţilor civile profesionale de avocaţi şi a societăţilor profesi­onale cu răspundere limitată, precum şi convenţiile prevăzute la art. 7 se încheie în formă scrisă, cu respectarea condiţiilor de fond prevăzute de lege şi de statutul profesiei.

(2) Consiliul baroului sesizat verifică îndeplinirea condiţiilor legale şi, consta­tând îndeplinirea lor, dispune înregistrarea convenţiei în termen de o lună de la înregistrarea cererii.

(3) Împotriva deciziei consiliului baroului orice persoană care se consideră vătămată într‑un drept sau interes legitim al său poate formula plângere la organele de jurisdicţie profesională, în condiţiile prezentei legi şi ale statutului profesiei.

(4) Barourile ţin evidenţa separată a avocaţilor pentru fiecare formă de exer­citare a profesiei.

Art. 10. (1) Barourile şi U.N.B.R. asigură exercitarea calificată a dreptului de apărare, competenţa şi disciplina profesională, protecţia demnităţii şi onoarei avocaţilor membri.

(2) În fiecare judeţ există şi funcţionează un singur barou membru al U.N.B.R., cu sediul în localitatea de reşedinţă a judeţului.

(3) Fiecare barou organizează şi asigură funcţionarea a câte unui serviciu de asistenţă judiciară pe lângă fiecare judecătorie. Consiliul baroului răspunde de organizarea şi funcţionarea acestui serviciu.

 

Art. 11. Avocatul este dator să păstreze secretul profesional privitor la orice aspect al cauzei care i‑a fost încredinţată, cu excepţia cazurilor prevăzute expres de lege.

Capitolul II

Dobândirea calităţii de avocat

 

Secţiunea 1

Condiţiile de înscriere în avocatură

 

Art. 12. (1) Poate fi membru al unui barou din România cel care îndeplineşte următoarele condiţii:

a) are exerciţiul drepturilor civile şi politice;

b) este licenţiat al unei facultăţi de drept cu durata stabilită de lege;

c) nu se găseşte în vreunul dintre cazurile de nedemnitate prevăzute de prezenta lege;

d) este apt, din punct de vedere medical, pentru exercitarea profesiei.

(2) Îndeplinirea condiţiei prevăzute la lit. d) a alin. (1) trebuie dovedită cu certificat medical de sănătate, eliberat pe baza constatărilor făcute de o comisie medicală constituită în condiţiile prevăzute în statutul profesiei.

Art. 13. (1) Membrul unui barou dintr‑o altă ţară poate exercita profesia de avocat în România, în cazul îndeplinirii condiţiilor prevăzute de prezenta lege.

(2) Pentru a acorda consultanţă juridică privind dreptul românesc, avocatul străin are obligaţia de a susţine un examen de verificare a cunoştinţelor de drept românesc şi de limbă română, organizat de U.N.B.R.

(3) Avocatul străin poate exercita profesia de avocat în România, la alegere, în cadrul uneia dintre formele de organizare prevăzute la art. 5.

(4) Avocatul străin nu poate pune concluzii orale sau scrise în faţa instanţelor judecătoreşti şi a celorlalte organe jurisdicţionale şi judiciare, cu excepţia celor de arbitraj internaţional.

(5) Onorariile cuvenite avocatului străin se vor înregistra şi se vor plăti inte­gral în România.

(6) Avocatul străin care exercită profesia în România este obligat să se înscrie în tabloul special ţinut de fiecare barou şi se supune prevederilor prezen­tei legi, ale statutului profesiei şi codului deontologic.

Art. 14. Este nedemn de a fi avocat:

a) cel condamnat definitiv prin hotărâre judecătorească la pedeapsa cu închi­soare pentru săvârşirea unei infracţiuni intenţionate, de natură să aducă atingere prestigiului profesiei;

b) cel care a săvârşit abuzuri prin care au fost încălcate drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, stabilite prin hotărâre judecătorească, sau a săvârşit abateri disciplinare grave, sancţionate cu măsura excluderii din profesie, ca sanc­ţiune disciplinară;

c) cel căruia i s‑a aplicat pedeapsa interdicţiei de a exercita profesia, pe durata stabilită prin hotărâre judecătorească sau disciplinară;

d)[4]⁾ abrogată.

 

Art. 15. Exercitarea profesiei de avocat este incompatibilă cu:

a) activitatea salarizată în cadrul altor profesii decât cea de avocat;

b) ocupaţiile care lezează demnitatea şi independenţa profesiei de avocat sau bunele moravuri;

c) exercitarea nemijlocită de fapte materiale de comerţ.

● L. nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a NCC (M. Of. nr. 409 din 10 iunie 2011; cu modif. ult.): „Art. 8. (…) (2) În toate actele normative în vigoare, expresiile «acte de comerţ», respectiv «fapte de comerţ» se înlocuiesc cu expresia «activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii»”.

Art. 16. Exercitarea profesiei de avocat este compatibilă cu:

a) calitatea de deputat sau senator, consilier în consiliile locale sau judeţene;

b) activităţi şi funcţii didactice în învăţământul juridic superior;

c) activitatea literară şi publicistică;

d) calitatea de arbitru, mediator, conciliator sau negociator, consilier fiscal, con­silier în proprietate intelectuală, consilier în proprietate indus­trială, traducător autorizat, administrator sau lichidator în cadrul proce­durilor de reorganizare şi lichidare judiciară, în condiţiile legii.

Art. 17. (1) Primirea în profesie se realizează numai în baza unui examen organizat de U.N.B.R., cel puţin anual şi la nivel naţional, potrivit prezentei legi şi Statutului profesiei de avocat.

(2) Examenul pentru primirea în profesia de avocat se susţine în cadrul Institutului Naţional pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor şi se desfăşoară în mod unitar, în centrele teritoriale ale acestuia, având la bază o metodologie elaborată şi aprobată de Consiliul U.N.B.R.

(3) Tematica examenului este unică la nivelul U.N.B.R., iar selec­tarea subiectelor se face de comisia naţională de examen.

(4) Comisia naţională de examen este formată cu precădere din avocaţi – cadre didactice universitare, care au minimum 10 ani vechime în profesia de avocat. Desemnarea acesteia se face de Comisia perma­nentă a U.N.B.R., la propunerea barouri lor.

(5) Dispoziţiile art. 102 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul jude­că­torilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi com­pletările ulterioare, se aplică în mod corespunzător, precum şi judecă­torilor de la instanţele internaţionale.

Art. 18. (1) La începutul exercitării profesiei avocatul efectuează în mod obligatoriu un stagiu de pregătire profesională cu durata de 2 ani, timp în care are calitatea de avocat stagiar.

(2) Condiţiile efectuării stagiului, drepturile şi obligaţiile avocatului stagiar, ale avocatului îndrumător, precum şi ale baroului faţă de aceştia sunt reglementate prin statutul profesiei.

(3) În perioada stagiului, cu acordul avocatului îndrumător, avocaţii stagiari pot urma cursuri de masterat, care sunt luate în considerare la aprecierea formării profesionale iniţiale, în condiţiile prevăzute de Statutul profesiei de avocat.

(4) Stagiul se suspendă în caz de lipsă motivată din profesie ori în caz de încetare a îndrumării profesionale fără culpa avocatului stagiar. Perioada de stagiu anterior efectuată se socoteşte pentru îndeplinirea stagiului.

(5) După efectuarea stagiului avocatul stagiar va susţine examenul de definitivare.

(6) Avocatul stagiar respins de trei ori la examenul de definitivare va fi exclus din profesie.

 

Art. 19. Activitatea unui avocat stagiar poate fi îndrumată numai de avocaţi definitivi cu o vechime de cel puţin 6 ani în această calitate şi care se bucură de o reputaţie profesională neştirbită.

Art. 20. (1) Calitatea de avocat definitiv se dobândeşte în baza unui examen organizat de U.N.B.R., anual şi la nivel naţional, potrivit pre­zentei legi şi Statutului profesiei de avocat sau prin promovarea exa­menului de absolvire a Institutului Naţional pentru Pregătirea şi Perfecţio­narea Avocaţilor, în condiţiile prevăzute de Statutul profesiei de avocat.

(2) Examenul de definitivare se susţine în cadrul Institutului Naţional pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor şi se desfăşoară în mod unitar, pe centre teritoriale, având la bază o metodologie elaborată şi aprobată de Consiliul U.N.B.R.

(3) Tematica examenului de definitivare este unică la nivelul U.N.B.R., iar selectarea subiectelor se face de comisia naţională de examen.

(4) Comisia naţională de examen este formată, cu precădere, din avocaţi – cadre didactice universitare, care au minimum 10 ani vechime în profesie. Desemnarea acesteia se face de Comisia permanentă a U.N.B.R., la propu­nerea barouri lor.

(5) Cel care a promovat examenul de primire în profesia de avocat şi care până la data susţinerii examenului de primire în profesia de avocat a îndeplinit funcţia de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de 5 ani, dobândeşte calitatea de avocat definitiv, fără susţinerea examenului de definitivare prevăzut la alin. (1), cu condiţia promovării examenului de definitivat în profesia din care provine.

(6) Dispoziţiile alin. (5) se aplică şi persoanelor care au promovat examenul de intrare în profesia de avocat şi care au îndeplinit funcţii de specialitate juridică în aparatul Parlamentului, Administraţiei Prezi­denţiale, Guvernului, Curţii Constituţionale, Avocatului Poporului, Curţii de Conturi şi Consiliului Legislativ timp de 5 ani neîntrerupţi.

(7) Avocatul stagiar care a exercitat cel puţin un mandat de parla­mentar, primar, viceprimar, preşedinte de consiliu judeţean sau vicepre­şedinte de consiliu judeţean, dobândeşte la cerere calitatea de avocat definitiv.

(8) Avocaţii – foşti judecători nu pot pune concluzii la instanţele unde au funcţionat, iar foştii procurori şi cadrele de poliţie nu pot acorda asistenţă juridică la unitatea de urmărire penală la care şi‑au desfăşurat activitatea, timp de 5 ani de la încetarea funcţiei respective.

● Dec. Consiliului U.N.B.R. nr. 557/2012 (cu caracter interpretativ) despre aplicarea corectă a prevederilor art. 20 alin. (5) şi (6) din L. nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, rep.: „Astfel, prevederile art. 20
alin. (5) şi (6) din L. nr. 51/1995, rep., astfel cum au fost modificate şi completate de L. nr. 270/2010 nu se pot aplica în următoarele cazuri: 1. situaţia persoanei care a promovat examenul primire în profesie ca avocat stagiar anterior intrării în vigoare a L. nr. 270/2010 şi care a fost respinsă sau care nu s‑a prezentat la
3 sesiuni ale examenului de definitivat/absolvire a INPPA; 2. persoana care a promovat examenul primire în profesie ca avocat stagiar ulterior intrării în vigoare a L. nr. 270/2010. Pe de altă parte, aceste prevederi se vor aplica în cazul persoanei care a promovat examenul primire în profesie ca avocat stagiar anterior intrării în vigoare a L. nr. 270/2010 şi se află în derularea stagiului. În acest caz, însă, pentru clarificarea situaţiei, se impune legiferarea unui termen de decădere în care persoana în cauză să solicite aplicarea prevederilor în cauză”.

Dec. Consiliului U.N.B.R. nr. 558/2012 (cu caracter interpretativ) privind condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească examenul de definitivare în profesiile prevăzute de art. 20 alin. (5) şi (6) din L. nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, rep., pentru dobândirea calităţii de avocat definitiv, fără susţinerea examenului de definitivare: „În concluzie, examenul de definitivare în alte profesii va trebui să respecte următoarele condiţii: 1. Condiţii generale:
a) Examenul de definitivare în altă profesie juridică a cuprins şi probe scrise;
b) Examenul de definitivare în altă profesie juridică s‑a desfăşurat în baza unei programe compatibile cu cea a examenului de definitivat în profesia de avocat; în sensul prezentului Regulament, este compatibilă cu programa de examen pentru admiterea în profesia de avocat o programă de examen ce cuprinde cel puţin
3 materii din cele prevăzute la punctul 2; c) Un document oficial, emis de autoritatea organizatoare care, prin lege, a fost autorizată să organizeze examenul de definitivare, atestă îndeplinirea condiţiilor prevăzute mai sus. 2. Materii de examen: a) Materia privind organizarea şi exercitarea profesiei juridice în care s‑a definitivat candidatul anterior prezentului examen (L. nr. 514/2003, L. nr. 92/1992, L. nr. 303/2004 etc.), care este considerat, prin asimilare, examen suficient şi compatibil cu examenul organizat în profesia de avocat pentru materia «Statutul profesional al avocatului şi exercitarea profesiei de avocat»; b) Drept civil sau drept penal (alternativ); c) Drept procesual civil sau drept procesual penal (alternativ); d) Contencios constituţional şi electoral; e) Contencios administrativ şi contra­ven­ţional; f) Elemente de organizare şi funcţionare a instanţelor judecătoreşti şi parchetelor, a activităţii notariale şi activităţii executorilor judecăto­reşti;
g) Drept european şi instituţii europene; h) Contenciosul european al drepturilor omului; i) Elemente de drept fiscal. Procedură fiscală şi contencios fiscal; j) Drept comercial şi dreptul societăţilor comerciale (contracte comerciale; societăţi comerciale); k) Drept bancar şi instituţii de credit. Elemente ale procedurii insolvenţei; l) Dreptul român al concurenţei şi protecţiei consuma­torilor;
m) Dreptul proprietăţii intelectuale; n) Dreptul muncii şi securităţii sociale;
o) Dreptul familiei; p) Dreptul mediului. Susţinerea examenului la cel puţin 3 din materiile de la subpunctul 2 trebuie probată prin acte doveditoare. Îndeplinirea condiţiei privind definitivarea în funcţia juridică exercitată anterior se verifică de către consiliul baroului cu ocazia soluţionării cererii”.

Dec. Consiliului U.N.B.R. nr. 385/2012 (cu caracter interpretativ) despre apli­carea corectă a prevederilor art. 20 alin. (8) din L. nr. 51/1995 pentru organi­zarea şi exercitarea profesiei de avocat, rep.: „Având în vedere natura interdicţiei instituite prin textele legale şi statutare incidente şi faptul că acestea instituie o limitare temporară a exercitării profesiei, fără incidenţă asupra calităţii de avocat, prevederea inserată în art. 20, alin. (8) din L. nr. 51/1995, rep., şi în art. 39 şi 40 din Statutul profesiei de avocat, se va aplica în funcţie de data înscrierii în tabloul avocaţilor cu drept de exercitare a profesiei şi nu în funcţie de data emiterii deciziei de primire în profesie. Un astfel de mod de aplicare a prevederilor legale şi statutare sus menţionate nu constituie un caz de retroactivare a legii, în situaţia în care dreptul de exercitare efectivă a profesiei a fost dobândit după intrarea în vigoare a L. nr. 270/2011, respectiv după data de 3 ianuarie 2011. Înţelesul sintag­mei «nu pot pune concluzii» este acela al interdicţiei de a pune orice concluzii la instanţele unde au funcţionat, textul vizând nu numai concluziile pe fondul cauzei ci şi cele formulate pentru orice cerere adresată instanţei”.

 

Art. 21. (1) Profesia de avocat nu poate fi exercitată la instanţele, precum şi la parchetele de pe lângă acestea, inclusiv la Direcţia Naţională Anticorupţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, unde soţul avocatului sau ruda ori afinul său până la gradul al treilea inclusiv îndeplineşte funcţia de judecător sau procuror, indiferent de secţia, direcţia, serviciul sau biroul în care îşi desfăşoară activitatea.

(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi avocatului al cărui soţ, rudă ori afin până la gradul al treilea inclusiv îndeplineşte funcţia de jude­cător la Curtea Constituţională ori funcţia de judecător financiar, consilier de conturi sau procuror financiar la instanţele Curţii de Conturi.

(3) Dispoziţiile alin. (1) nu se aplică cabinetului asociat, societăţii civile sau societăţii profesionale cu răspundere limitată în care este asociat ori angajat cel căruia i se aplică interdicţia menţionată la alin. (1) şi (2).

(4) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică şi avocatului titular, avo­catului asociat, avocatului colaborator sau salarizat în cadrul profesiei, care se foloseşte de forma de organizare profesională ori de raporturile de conlucrare profesională stabilite în condiţiile legii în scopul eludării acestor interdicţii.

● NECONSTITUŢIONALITATE. D.C.C. nr. 1519/2011: „(…) dispoziţiile art. 21 alin. (1) din L. nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat sunt neconstituţionale”.

Art. 22. (1) La înscrierea în barou avocatul depune în faţa consiliului baroului, în cadru solemn, următorul jurământ: „Jur să respect şi să apăr Constituţia şi legile ţării, drepturile şi libertăţile omului şi să exercit profesia de avocat cu cinste şi demnitate. Aşa să‑mi ajute Dumnezeu!”

(2) Jurământul poate fi depus şi fără formula religioasă, în acest caz, jură­mântul va începe cu formula: „Jur pe onoare şi conştiinţă!”

 

Art. 23. (1) Avocatul stagiar poate pune concluzii numai la judecătorie şi poate asista ori reprezenta partea la organele şi instituţiile prevăzute la art. 3.

(2) Avocaţii stagiari, după înscrierea în barou, au obligaţia să urmeze cursurile Institutului Naţional pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor, în perioada de stagiu.

(3) Avocatul definitiv are dreptul să pună concluzii la toate instanţele, cu excepţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi Curţii Constituţionale, unde va putea pune concluzii dacă are o vechime neîntreruptă în profesie de cel puţin 5 ani de la definitivare.

(4) Avocatul definitiv este obligat să frecventeze formele de pregătire profe­sională continuă organizate de barou, Institutul Naţional pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor sau de formele de exercitare a profesiei, în condiţiile prevăzute de Statutul profesiei de avocat.

● Dec. Consiliului U.N.B.R. nr. 746/2013 (cu caracter interpretativ) despre aplicarea corectă a prevederilor art. 23 alin. (1) şi (3) din L. nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, rep., şi ale art. 304 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat, adoptat prin Hot. Consiliului UNBR nr. 64/2011, cu modificările şi completările ulterioare: „a) Sintagma „a pune concluzii” nu se limitează la dezbaterile finale; b) Sintagma „a pune concluzii” cuprinde orice susţinere cu caracter juridic sau solicitare pe o poate face avocatul înaintea instanţei; c) Nu pot fi incluse în sintagma „a pune concluzii” depunerea de înscrisuri ori alte cereri, luarea termenului în cunoştinţă, etc., în măsura în care acestea nu comportă susţineri contradictorii”.  

Art. 24. (1) Baroul are obligaţia să întocmească anual tabloul avocaţilor definitivi şi stagiari în ordine alfabetică, cu menţionarea numelui, prenumelui, titlului ştiinţific, datei înscrierii în barou, sediului profesional, formei de exercitare a profesiei şi a instanţelor la care au dreptul să pună concluzii.

(2) A doua parte a tabloului va cuprinde cabinetele asociate, socie­tăţile civile profesionale şi societăţile profesionale cu răspundere limitată, cu indicarea sediului şi a avocaţilor care le compun.

(3) Prin grija baroului, tabloul anual al avocaţilor şi modificările intervenite sunt comunicate la începutul fiecărui an instanţelor judecă­toreşti, organelor de urmărire penală şi autorităţilor administrative ale judeţului sau municipiului Bucureşti, precum şi U.N.B.R.

Art. 25. (1) Consiliul baroului emite decizii de trecere pe tabloul avocaţilor incompatibili, la cerere sau din oficiu, iar reînscrierea pe tabloul avocaţilor cu drept de exercitare a profesiei se face numai la cerere, după încetarea stării de incompatibilitate.

(2) În cazurile în care există incompatibilitate, decizia de primire în profesie va produce efectele numai de la data încetării stării de incom­pa­tibilitate, care trebuie rezolvată în termen de două luni de la emiterea deciziei.

● Dec. Consiliului U.N.B.R. nr. 747/2013(cu caracter interpretativ) despre aplicarea corectă a prevederilor art. 25 alin. (2) din L. nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată şi ale art. 32 şi 37 din Statutul profesiei de avocat, adoptat prin Hot. Consiliului UNBR nr. 64/2011, cu modificările şi completările ulterioare şi Art. 41 din Regulamentul – cadru privind organizarea examenului de primire în profesia de avocat şi admitere în cadrul Institutului Naţional pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor – INPPA: „(…) textele analizate au următorul înţeles: ‑ dispoziţiile art. 41 din Regulamentul – cadru reprezintă un text general, aplicabil situaţiei juridice cu caracter de regulă, care are în vedere persoana care la data promovării examenului de primire în profesia de avocat nu exercită o funcţie incompatibilă cu această profesie; ‑ în ipoteză specială, în care situaţia care determină incompati­bilitatea există la data emiterii deciziei de primire în profesie, de la data emiterii acesteia curge un termen de 2 luni în care persoanele în cauză au obligaţia de a renunţa la funcţia sau calitatea care generează starea de incompatibilitate. Decizia de primire în profesie este dată sub condiţia rezolvării stării de incompatibilitate. În cazul în care aceasta persistă după trecerea termenului de 2 luni, decizia de primire în profesie rămâne lipsită de efecte juridice”. 

● NECONSTITUŢIONALITATE. D.C.C. nr. 297/2014: „(…) sintagma «care trebuie rezolvată în termen de două luni de la emiterea deciziei» prevăzută în art. 25 alin. (2) din L. nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat este neconstitu­ţională”.

Art. 26. (1) Exercitarea oricărei activităţi de asistenţă juridică specifică profesiei de avocat şi prevăzută la art. 3 de către o persoană fizică sau juridică ce nu are calitatea de avocat înscris într‑un barou şi pe tabloul avocaţilor acelui barou constituie infracţiune şi se pedepseşte potrivit legii penale.

(2) Instanţele sunt obligate să verifice şi să se pronunţe asupra calităţii de reprezentant al unei persoane care se prezintă ca avocat, exercitând acte specifice acestei profesii şi folosind însemnele profesiei de avocat.

(3) Actele specifice profesiei de avocat, efectuate în mod public de o persoană care nu a dobândit calitatea de avocat în condiţiile prezentei legi, sunt nule dacă s‑a produs o vătămare ce nu poate fi remediată în alt mod, în afară de cazul în care modul de îndeplinire a acestora a fost de natură să producă o eroare comună cu privire la calitatea celui care le‑a săvârşit.

(4) În cazurile prevăzute de prezentul articol, baroul are dreptul la acţiune în despăgubiri împotriva persoanei fizice sau juridice care exercită fără drept profesia de avocat.

(5) Sumele obţinute cu titlu de despăgubiri potrivit alin. (4) vor fi cuprinse în bugetele barourilor şi vor fi folosite în mod exclusiv pentru or­ga­nizarea activităţii de pregătire profesională a avocaţilor, în condiţiile legii.

Secţiunea a 2‑a

Încetarea şi suspendarea calităţii de avocat

 

Art. 27. Calitatea de avocat încetează:

a) prin renunţarea scrisă la exerciţiul profesiei;

b) prin deces;

c) dacă împotriva avocatului s‑a luat măsura excluderii din profesie ca sancţiune disciplinară;

d) dacă avocatul a fost condamnat definitiv pentru o faptă prevăzută de legea penală şi care îl face nedemn de a fi avocat, conform legii.

 

Art. 28. Calitatea de avocat este suspendată:

a) în caz de incompatibilitate, pe durata existenţei acestei stări;

b) pe perioada interdicţiei de a profesa, dispusă prin hotărâre judecătorească sau disciplinară;

c) în caz de neplată totală sau parţială a taxelor şi a contribuţiilor profesionale către barou, către U.N.B.R. şi către sistemul propriu de asigurări sociale, timp de 3 luni de la scadenţa acestora şi până la lichidarea integrală a datoriilor;

d) la cererea scrisă a avocatului.

● Dec. Consiliului U.N.B.R. nr. 711/2009 (cu caracter interpretativ) despre apli­carea corectă a prevederilor art. 27 lit. c) [art. 28 lit. c), după rep.] din L. nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, cu modificările şi completările ulterioare şi a prevederilor art. 49 lit. c) din Statutul profesiei de avocat: „Având în vedere prevederile art. 1111 [actualmente art. 1507 alin. (2) şi art. 1509 alin. (2) NCC] din Codul Civil, care stipulează în mod clar că «debitorul unei datorii pentru care se plăteşte dobândă, sau o rendită, nu poate, fără consimţământul credito­rului, să impute plata ce se face pe capital cu preferinţă asupra renditei sau dobânzii» şi de faptul că şi în situaţia unei plăţi parţiale, făcută pe capital şi dobândă, aceasta se impută mai întâi asupra dobânzii, rezultă cu claritate că textele cuprinse în art. 27 lit. c) [art. 28 lit. c), după rep.] din L. nr. 51/1995 şi art. 49 lit. c) din Statutul profesiei de avocat, interpretate în sensul prevederilor din Codul Civil evocate mai sus, se referă la toate obligaţiile către bugetul filialei C.A.A., atât la debitul propriu‑zis cât şi la accesoriile acestuia, reprezentate de majorările de întârziere. O astfel de interpretare rezultă şi din sintagma «până la lichidarea integrală a datoriilor», folosită în finalul acestui text”.

Capitolul III

Drepturile şi îndatoririle avocatului

 

Secţiunea 1

Drepturile avocaţilor

 

Art. 29. (1) Avocatul înscris în tabloul baroului are dreptul să asiste şi să reprezinte orice persoană fizică sau juridică, în temeiul unui contract încheiat în formă scrisă, care dobândeşte dată certă prin înregistrarea în registrul oficial de evidenţă.

(2) Avocatul, precum şi clientul au dreptul să renunţe la contractul de asis­tenţă juridică sau să îl modifice de comun acord, în condiţiile prevăzute de statutul profesiei. Renunţarea unilaterală a clientului nu constituie cauză de exonerare pentru plata onorariului cuvenit, pentru serviciile avocaţiale prestate, precum şi pentru acoperirea cheltuielilor efectuate de avocat în interesul procesual al clientului.

 

Art. 30. Avocatul are dreptul de a alege şi de a fi ales în organele de conducere ale profesiei, în condiţiile prevăzute în prezenta lege şi în statut.

Art. 31. (1) Pentru activitatea sa profesională avocatul are dreptul la onorariu şi la acoperirea tuturor cheltuielilor făcute în interesul procesual al clientului său.

(2) În acest scop, avocatul poate să îşi deschidă un cont bancar pentru încasarea onorariilor şi altul pentru depunerea sumelor primite de la client pentru cheltuieli procesuale în interesul acestuia. Modul de administrare a sumelor predate de client avocatului, pentru cheltuieli procesuale în interesul său, va fi stabilit prin convenţia dintre avocat şi client, în condiţiile prevăzute de statutul profesiei.

(3) Contractul de asistenţă juridică, legal încheiat, este titlu exe­cutoriu. Învestirea cu formulă executorie este de competenţa judecătoriei în a cărei rază teritorială se află sediul profesional al avocatului. Restanţele din onorarii şi alte cheltuieli efectuate de avocat în interesul procesual al clientului său se recuperează potrivit dispoziţiilor statutului profesiei.

● RIL. Dec. ICCJ (S.U.) nr. 31/2009 (M. Of. nr. 111 din 18 februarie 2010): „În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 30 alin. (3) teza I [art. 31
alin. (3) teza I, după rep.] din L. nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, rep., se stabileşte că au caracter de titlu executoriu şi contractele de asistenţă juridică încheiate anterior intrării în vigoare a L. nr. 255/2004 privind modificarea şi completarea Legii nr. 51/1995. În interpretarea şi aplicarea unitară a prevederilor art. 30 alin. (3) tz. II [art. 31 alin. (3) tz. II, după rep.] din L. nr. 51/1995, rep., raportat la art. 374¹ din Codul de procedură civilă [art. 638 NCPC], se stabileşte că deşi contractele de asistenţă juridică au caracter de titlu executoriu conferit prin lege, pot fi puse în executare silită numai dacă au fost învestite cu formulă executorie”.

Art. 32. Contestaţiile şi reclamaţiile privind onorariile se soluţionează de decanul baroului. Decizia decanului poate fi atacată la consiliul baroului, a cărui hotărâre este definitivă.

 

Art. 33. (1) Avocaţii au propriul sistem de asigurări sociale.

(2) Sistemul de asigurări sociale al avocaţilor este reglementat prin lege şi se bazează pe contribuţia acestora, precum şi pe alte surse prevăzute de lege ori de Statutul Casei de Asigurări a Avocaţilor.

(3) Timpul servit în avocatură este considerat vechime în muncă.

(4) Avocatul are dreptul la recuperarea capacităţii de muncă, în condiţiile prevăzute de Statutul profesiei de avocat.

Art. 34. Constituie vechime în profesia de avocat perioada în care avocatul a exercitat funcţia de judecător, procuror, notar, a îndeplinit funcţii de specialitate juridică în aparatul Parlamentului, Administraţiei Prezidenţiale, Guvernului, Curţii Constituţionale, Avocatului Poporului, Curţii de Conturi şi Consiliului Legislativ, precum şi perioada în care acesta a fost suspendat din profesie în vederea exercitării unei funcţii de demnitate publică sau a unei funcţii asimilate cu funcţia de demnitate publică.

Art. 35. (1) Pentru asigurarea secretului profesional, actele şi lucrările cu caracter profesional aflate asupra avocatului sau în cabinetul său sunt inviolabile. Percheziţionarea avocatului, a domiciliului ori a cabinetului său sau ridicarea de înscrisuri şi bunuri nu poate fi făcută decât de procuror, în baza unui mandat emis în condiţiile legii.

(2) Nu vor putea fi ascultate şi înregistrate, cu niciun fel de mijloace tehnice, convorbirile telefonice ale avocatului şi nici nu va putea fi interceptată şi înregis­trată corespondenţa sa cu caracter profesional, decât în condiţiile şi cu procedura prevăzute de lege.

Art. 36. (1) Contactul dintre avocat şi clientul său nu poate fi stânjenit sau controlat, direct sau indirect, de niciun organ al statului.

(2) În cazul în care clientul se află în stare de arest sau detenţie, adminis­traţia locului de arest ori detenţie are obligaţia de a lua măsurile necesare pentru respectarea drepturilor prevăzute la alin. (1).

 

Art. 37. Avocatul care profesează individual, cabinetele asociate, societatea civilă profesională şi societatea profesională cu răspundere limitată au dreptul la sediu profesional în circumscripţia baroului în care sunt înscrişi şi la sedii secun­dare în alt barou din ţară sau din străinătate unde sunt luaţi în evidenţă.

 

Art. 38. Ministerul Justiţiei este obligat să asigure spaţiile necesare în vederea desfăşurării activităţii avocaţilor în sediul instanţelor jude­cătoreşti.

Art. 39.[5]⁾ (1) În exercitarea profesiei, avocaţii sunt ocrotiţi de lege, fără a putea fi asimilaţi funcţionarilor publici, cu excepţia situaţiilor în care atestă iden­titatea părţilor, a conţinutului sau datei unui act.

(2) Avocatul este obligat să respecte solemnitatea şedinţei de judecată, să nu folosească cuvinte sau expresii de natură a aduce atingere autorităţii, demnităţii şi onoarei completului de judecată, procurorului, celorlalţi avocaţi şi părţilor ori reprezentanţilor acestora în proces.

(3) Avocatul nu răspunde penal pentru susţinerile făcute oral sau în scris, în forma adecvată şi cu respectarea prevederilor alin. (2), în faţa instanţelor de judecată, a organelor de urmărire penală sau a altor organe administrative de jurisdicţie şi nici dacă sunt în legătură cu consultaţiile oferite justiţiabililor ori cu formularea apărării în acea cauză, dacă ele sunt făcute cu respectarea normelor de deontologie profesională.

(4) Nerespectarea de către avocat a prevederilor alin. (2) şi (3) constituie abatere disciplinară gravă. Răspunderea disciplinară nu exclude răspunderea penală sau civilă.

Secţiunea a 2‑a

Îndatoririle avocaţilor

 

Art. 40. Avocatul este dator să studieze temeinic cauzele care i‑au fost încredinţate, angajate sau din oficiu, să se prezinte la fiecare termen la instanţele de judecată sau la organele de urmărire penală ori la alte instituţii, conform mandatului încredinţat, să manifeste conştiinciozitate şi probitate profesională, să pledeze cu demnitate faţă de judecători şi de părţile din proces, să depună concluzii scrise sau note de şedinţă ori de câte ori natura sau dificultatea cauzei cere aceasta ori instanţa de judecată dispune în acest sens. Nerespectarea imputabilă a acestor îndatoriri profesionale constituie abatere disciplinară.

 

Art. 41. Avocatul este obligat să acorde asistenţă juridică în cauzele în care a fost desemnat din oficiu sau gratuit de către barou.

Art. 42. Avocatul este obligat să se asigure pentru răspunderea profesională, în condiţiile stabilite prin statutul profesiei.

Art. 43. Avocatul este obligat să participe la toate şedinţele convocate de consiliul baroului, la activităţile profesionale şi la şedinţele organelor de con­ducere din care face parte. Absentarea repetată şi în mod nejustificat constituie abatere disciplinară.

Art. 44. (1) Avocatul este obligat să ţină evidenţele cerute de lege şi de statut cu privire la cauzele în care s‑a angajat şi să achite cu regularitate şi la timp taxele şi contribuţiile stabilite pentru formarea bugetului baroului şi a fondurilor Casei de Asigurări a Avocaţilor din România şi ale filialelor. Bugetul U.N.B.R. este format din contribuţiile barourilor, stabilite conform legii şi statutului profesiei.

(2) Actele întocmite de avocat pentru ţinerea evidenţelor profe­sionale cerute de lege, precum şi pentru legitimarea faţă de terţi a calităţii de reprezentant au forţa probantă deplină până la înscrierea în fals.

Art. 45. Avocatul este obligat să restituie actele ce i s‑au încredinţat persoanei de la care le‑a primit.

Art. 46. (1) Avocatul nu poate asista sau reprezenta părţi cu interese con­trare în aceeaşi cauză sau în cauze conexe şi nu poate pleda împotriva părţii care l‑a consultat mai înainte în legătură cu aspectele litigioase concrete ale pricinii.

(2) Avocatul nu poate fi ascultat ca martor şi nu poate furniza relaţii niciunei autorităţi sau persoane cu privire la cauza care i‑a fost încredinţată, decât dacă are dezlegarea prealabilă, expresă şi scrisă din partea tuturor clienţilor săi interesaţi în cauză.

(3) Calitatea de martor are întâietate faţă de calitatea de avocat cu privire la faptele şi împrejurările pe care acesta le‑a cunoscut înainte de a fi devenit apărător sau reprezentant al vreunei părţi în cauză.

(4) Dacă a fost ascultat ca martor, avocatul nu mai poate desfăşura nicio activitate profesională în acea cauză.

(5) Avocatul nu poate îndeplini funcţia de expert sau de traducător în cauza în care este angajat apărător.

Art. 47. (1) Avocatul este obligat să poarte robă în faţa instanţelor judecătoreşti.

(2) Caracteristicile robei sunt cele stabilite prin statutul profesiei.

(3) Purtarea robei în afara incintei instanţei judecătoreşti este interzisă, cu excepţia cazurilor în care avocatul este delegat de către organele profesiei să reprezinte baroul sau U.N.B.R. într‑o ocazie care impune această ţinută.

 

Art. 48. (1) Este interzis avocatului ca, în mod nemijlocit sau prin persoane interpuse, să folosească procedee incompatibile cu dem­nitatea profesiei în scopul dobândirii clientelei.

(2) De asemenea, este interzis avocatului să folosească mijloace de reclamă sau de publicitate în acelaşi scop. Statutul stabileşte cazurile şi măsura în care avocatul poate informa publicul cu privire la exercitarea profesiei sale.

● Dec. Consiliului U.N.B.R. nr. 523/2009 (cu caracter interpretativ) despre publicitatea formelor de exercitare a profesiei în lumina prevederilor L. nr. 51/1995 şi ale Statutului profesiei de avocat: „1. Publicarea unor articole ori materiale în reviste sau alte publicaţii de specialitate nu constituie, prin ea însăşi, o încălcare a regulilor legale ale publicităţii profesionale. Publicarea însă a unor materiale cu conţinut preponderent publicitar, în publicaţii care nu sunt de specialitate (coti­diene, săptămânale ori în supli­mentele acestora etc.) şi care, prin conţinutul lor, demonstrează promovarea portofoliului de clientelă, al cifrei de afaceri, al tranzac­ţiilor asigurate cu titlul de prestaţii profesionale, nu constituie o formă de publi­citate profesională permisă de lege. 2. Anuarele profesionale, editate de diverse publicaţii, fără agrementul Uniunii Naţionale a Barourilor din România, care cuprind clasamente, topuri etc. şi care urmăresc producerea unui impact publicitar, menit să contribuie la atragerea de clientelă, nu constituie o formă de publicitate profesională permisă de lege. 3. Adăugarea pe site‑urile profe­sionale ale avocaţilor sau ale formelor de exercitare a profesiei a altor elemente decât cele referitoare la forma de exercitare a profesiei, activitatea desfăşurată şi cele referitoare la contact şi corespondenţă, conform art. 236 alin. (1), pct. 1 din Statutul profesiei de avocat[6]⁾ nu constituie o formă de publicitate profesională permisă de lege. Menţionarea în pagina de web a colaboratorilor externi ai unei forme de exercitare a profesiei, pentru a se asigura reclama de natură comercială făcută unor persoane din afara profesiei, nu constituie o formă de publicitate profesională permisă de lege”.

Capitolul IV

Organizarea profesiei de avocat

 

Secţiunea 1

Baroul

Art. 49. (1) Profesia de avocat este organizată şi funcţionează în baza principiului autonomiei, în limitele competenţelor prevăzute în prezenta lege.

(2) Alegerea organelor de conducere ale profesiei de avocat se face numai prin vot secret.

(3) Organele de conducere colegiale iau hotărâri numai prin vot deschis. Deliberările şi votul constituie secret profesional.

 

Art. 50. (1) Baroul este constituit din toţi avocaţii dintr‑un judeţ sau din muni­cipiul Bucureşti. Sediul baroului este în oraşul de reşedinţă al judeţului, respectiv în municipiul Bucureşti.

(2) Baroul are personalitate juridică, patrimoniu şi buget propriu.

(3) Contribuţia avocaţilor la realizarea bugetului este stabilită de consiliul baroului.

(4) Patrimoniul baroului poate fi folosit în activităţi producătoare de venituri, în condiţiile legii.

Art. 51. (1) Organele de conducere ale baroului sunt:

a) adunarea generală;

b) consiliul;

c) decanul.

(2) În cadrul baroului îşi desfăşoară activitatea comisia de cenzori şi comisia de disciplină. Organizarea, funcţionarea, precum şi atribuţiile acestora sunt reglementate potrivit Statutului profesiei de avocat.

 

Art. 52. (1) Adunarea generală este formată din toţi avocaţii înscrişi în tabloul baroului cu drept de exercitare a profesiei.

(2) Adunarea generală are următoarele competenţe:

a) stabileşte măsuri pentru exercitarea profesiei în baroul respectiv, în limitele legii şi ale statutului;

b) alege şi revocă decanul, membrii consiliului, membrii comisiei de cenzori şi pe cei ai comisiei de disciplină. Decanul este ales pentru un mandat de 4 ani şi poate fi reales o singură dată. Decanul se alege dintre avocaţii cu o vechime de minimum 10 ani în profesie;

c) alege delegaţii baroului la Congresul avocaţilor;

d) aprobă proiectul de buget al baroului şi dă descărcare consiliului cu privire la activitatea şi gestiunea sa.

Art. 53. (1) Adunarea generală ordinară se întruneşte anual, în primul tri­mestru, la convocarea consiliului baroului.

(2) Convocarea se face prin afişare la sediul baroului, la sediul serviciilor de asistenţă din judeţ şi prin publicare într‑un ziar local cu cel puţin 15 zile înainte de data stabilită.

(3) Adunarea generală extraordinară poate fi convocată de consiliul sau de comisia de cenzori ale baroului.

(4) La cererea a peste o treime din totalul membrilor baroului consiliul este obligat să convoace adunarea generală extraordinară în termen de cel mult 15 zile de la primirea cererii, în acest caz procedura convocării va fi efectuată cu cel puţin 7 zile înainte de data stabilită.

(5) Şedinţa adunării generale este condusă de decan împreună cu 5 membri aleşi prin vot deschis de cei prezenţi, dintre care unul va fi desemnat secretar. În caz de alegere sau de revocare a decanului ori a membrilor consiliului niciunul dintre aceştia nu va face parte din prezidiu, iar şedinţa va fi condusă de cel mai în vârstă membru prezent.

 

Art. 54. (1) Adunarea generală este legal constituită cu participarea majorităţii membrilor săi.

(2) În cazul în care numărul legal nu este întrunit, iar pe ordinea de zi a şedinţei nu este inclusă alegerea organelor de conducere a baroului, prezidiul adunării generale, de faţă cu cei prezenţi, stabileşte o nouă adunare generală în termen de cel mult 15 zile de la data primei convocări. Consiliul baroului are obligaţia să îndeplinească procedura convocării cu cel puţin 7 zile înainte de data fixată.

(3) Adunarea generală convocată în condiţiile alin. (2) este legal constituită cu participarea a cel puţin unei treimi din numărul total al membrilor săi.

(4) Hotărârile adunării generale se iau cu votul majorităţii membrilor prezenţi, în afară de cazurile în care legea prevede alt cvorum de şedinţă şi de vot.

Art. 55. (1) Adunările generale de alegere a organelor de conducere a baroului sunt legal constituite numai cu participarea majorităţii membrilor adunării generale a baroului.

(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), în cazul barourilor care au în evidenţă mai mult de 500 de avocaţi cu drept de exercitare a profesiei, în cazul în care, la prima convocare, numărul legal de parti­cipanţi nu este întrunit sunt aplicabile, în mod corespunzător, dispoziţiile art. 54 alin. (2) şi (3).

(3) Participarea la adunarea generală de alegere a organelor de conducere a baroului se face personal. Avocatul membru al baroului nu poate delega exercitarea dreptului său de vot unui alt avocat.

Art. 56. (1) Consiliul baroului este format din 5 până la 15 membri, aleşi pe o perioadă de 4 ani şi care au o vechime continuă în profesie de minimum 8 ani. Decanul şi prodecanul se includ în acest număr.

(2) Consiliul baroului are următoarele atribuţii:

a) adoptă hotărâri pentru aplicarea şi respectarea prevederilor prezentei legi şi ale statutului profesiei;

b) duce la îndeplinire hotărârile Consiliului U.N.B.R. şi ale adunării generale a baroului;

c) întocmeşte, modifică şi dă publicităţii tabloul anual al avocaţilor, membri ai baroului, şi îl comunică celor în drept;

d) adoptă măsuri pentru organizarea controlului profesional, disciplinar şi deonto­logic, pentru soluţionarea sesizărilor şi reclamaţiilor, în condiţiile prevăzute de lege şi de statutul profesiei;

e) verifică şi constată îndeplinirea condiţiilor legale ale cererilor de primire în profesie şi aprobă primirea în profesie cu examen sau cu scutire de examen;

f) hotărăşte asupra stării de incompatibilitate şi asupra încetării acesteia;

g) soluţionează cererile de transfer în conformitate cu prevederile legii şi ale statutului profesiei;

h) verifică şi constată dacă actele privind constituirea, modificarea şi schim­barea formelor de exercitare a profesiei, precum şi convenţiile de grupare sau de conlucrare profesională îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege şi de statutul profesiei; organizează şi ţine evidenţa acestora;

i) coordonează activitatea filialelor sau sucursalelor Casei de Asigurări a Avocaţilor din raza de competenţă;

j) organizează conferinţele de stagiu, cercurile de studii şi editează publica­ţiile baroului;

k) organizează şi îndrumă activitatea serviciilor de asistenţă juridică din judeţ, potrivit legii şi statutului profesiei;

l) sesizează comisia de disciplină cu judecarea abaterilor disciplinare ale avocaţilor;

m) suspendă din exercitarea profesiei, pe durata neplăţii taxelor, avocatul care nu achită taxele şi contribuţiile prevăzute de lege şi de statutul profesiei timp de 3 luni de la scadenţa acestora, dacă a fost avertizat despre neplată şi nu s‑a conformat obligaţiei;

n) soluţionează contestaţiile împotriva deciziei decanului privind onorariile;

o) stabileşte cota de contribuţie a avocaţilor la bugetul baroului;

p) acceptă donaţiile şi legatele făcute baroului;

q) aprobă statul de funcţii şi angajează personalul baroului;

r) întocmeşte proiectul de buget anual, pe care îl supune adunării generale şi administrează patrimoniul baroului;

s) prezintă anual adunării generale, spre aprobare, raportul de activitate a consiliului şi a decanului, de gestiune curentă şi de gestionare a patrimoniului baroului;

t) alege prodecanul baroului;

u) soluţionează plângerile şi contestaţiile împotriva deciziilor decanului baroului;

v) îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de lege sau hotărâte de Consiliul U.N.B.R. ori de biroul executiv al U.N.B.R.

● Dec. Consiliului U.N.B.R. nr. 522/2009 (cu caracter interpretativ) cu privire la legalitatea adoptării de către consiliile barourilor a unor hotărâri ori decizii cu efecte şi caracter retroactiv în materie de constatare ori ridicare a stării de incompatibilitate: „Actele emise de barouri, în îndeplinirea atribuţiilor ce le revin în calitatea lor de organe ale profesiei, persoane juridice de interes public, sunt acte asimilate actelor administrative, urmând regimul acestora din urmă, în ceea ce priveşte forţa juridică şi momentul de la care ele produc efecte juridice. Deciziile consiliilor barourilor privind constatarea stării de incompatibilitate şi suspendarea din exerciţiul profesiei, precum şi cele de ridicare a stării de incompatibilitate şi de reînscriere în tabloul avocaţilor cu drept de exercitare a profesiei produc efecte numai de la momentul comunicării lor”.

Art. 57. Consiliul baroului lucrează legal în prezenţa a două treimi din numărul membrilor săi şi ia hotărâri valabile cu votul majorităţii membrilor prezenţi.

Art. 58. (1) Decanul baroului are următoarele competenţe:

a) reprezintă baroul în raporturile acestuia cu persoanele fizice şi juridice din ţară şi din străinătate;

b) convoacă şi prezidează şedinţele consiliului baroului;

c) aprobă cererile de asistenţă juridică gratuită;

d) exercită căile de atac împotriva hotărârilor comisiei de disciplină şi împo­triva deciziilor consiliului baroului pentru care sunt prevăzute căi de atac;

e) ordonanţează cheltuielile baroului;

f) ia măsuri privind conducerea baroului care nu sunt de competenţa adunării generale sau a consiliului baroului;

g) îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de lege sau hotărâte de organele de conducere ale U.N.B.R. şi date în competenţa sa.

(2) Prodecanul îl înlocuieşte pe decan la cererea sau în absenţa acestuia.

(3) Dacă decanul şi prodecanul sunt în imposibilitate temporară de a‑şi exercita funcţiile, consiliul baroului poate delega un consilier pentru a îndeplini, în tot sau în parte, atribuţiile decanului.

(4) La Baroul Bucureşti, consiliul baroului alege 2 prodecani. Decanul este înlocuit, la cerere sau în absenţa sa, de către prodecanul pe care îl desemnează în scris.

Art. 59. Avocatul nemulţumit de decizia decanului o poate ataca la consiliul baroului.

Secţiunea a 2‑a

Uniunea Naţională a Barourilor din România – U.N.B.R.

Art. 60. (1) Uniunea Naţională a Barourilor din România – U.N.B.R. este formată din toate barourile din România şi are sediul în capitala ţării, municipiul Bucureşti.

(2) U.N.B.R. este persoană juridică de interes public, are patrimoniu şi buget proprii.

(3) Bugetul U.N.B.R. se formează din contribuţia barourilor în cote stabilite de Congresul avocaţilor. Patrimoniul U.N.B.R. poate fi folosit şi în activităţi produ­cătoare de venituri, în condiţiile legii.

(4) Baroul de avocaţi se constituie şi funcţionează numai în cadrul U.N.B.R., potrivit prezentei legi şi statutului profesiei.

(5) U.N.B.R. este succesoarea de drept a Uniunii Avocaţilor din România.

(6)[7]⁾ Folosirea fără drept a denumirilor „Barou”, „Uniunea Naţională a Barourilor din România”, „U.N.B.R.” ori „Uniunea Avocaţilor din România” sau a denu­mirilor specifice formelor de exercitare a profesiei de avocat, precum şi folo­sirea însemnelor specifice profesiei ori purtarea robei de avocat în alte condiţii decât cele prevăzute de prezenta lege constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

 

Art. 61. (1) Organele de conducere ale U.N.B.R. sunt:

a) Congresul avocaţilor;

b) Consiliul U.N.B.R.;

c) Comisia permanentă a U.N.B.R.;

d) preşedintele U.N.B.R.

(2) În cadrul U.N.B.R. se constituie şi funcţionează:

a) Comisia centrală de cenzori;

b) Comisia centrală de disciplină;

c) aparatul tehnic‑administrativ.

 

Art. 62. (1) Congresul avocaţilor este constituit din delegaţi ai fiecărui barou, potrivit normei de reprezentare stabilite de statutul profesiei, şi din membrii Consiliului U.N.B.R.

(2) Congresul avocaţilor se întruneşte anual în sesiune ordinară, la convo­carea Consiliului U.N.B.R.

(3) La cererea a cel puţin unei treimi din numărul barourilor, Consiliul U.N.B.R. este obligat să convoace Congresul avocaţilor în sesiune extraordinară.

 

Art. 63. (1) Convocarea congresului se face cu cel puţin o lună înainte de data stabilită, prin înştiinţarea în scris a barourilor şi prin publicare într‑un ziar central. Consiliile barourilor sunt obligate să afişeze data convocării şi ordinea de zi la sediul baroului şi la instanţele judecătoreşti din raza acestora.

(2) Barourile sunt obligate să îşi aleagă delegaţii cu cel puţin 10 zile înainte de congres.

(3) Congresul este legal constituit în prezenţa a două treimi din numărul membrilor săi şi adoptă hotărâri cu votul majorităţii membrilor prezenţi.

 

Art. 64. (1) Congresul avocaţilor are următoarele atribuţii:

a) analizează şi aprobă raportul anual al Consiliului U.N.B.R.;

b) alege Comisia centrală de cenzori şi Consiliul de conducere al Casei de Asigurări a Avocaţilor;

c) face propuneri autorităţilor cu drept de iniţiativă legislativă privind profesia de avocat;

d) adoptă şi modifică statutul profesiei şi statutul Casei de Asigurări a Avocaţilor, în conformitate cu prevederile prezentei legi şi pe baza proiectelor întocmite de Consiliul U.N.B.R.;

e) adoptă hotărâri privitoare la relaţiile dintre barouri, perfecţionarea pregătirii profesionale şi respectarea regulilor deontologice ale profesiei;

f) alege şi revocă membrii Comisiei centrale de disciplină. Fiecare barou are dreptul de a propune câte un candidat pentru Comisia centrală de disciplină. Competenţa şi procedura de judecată ale Comisiei centrale de disciplină se stabilesc prin statut;

g) aprobă bugetul anual al Casei de Asigurări a Avocaţilor şi execuţia buge­tară anuală;

h) aprobă bugetul anual al U.N.B.R. şi execuţia bugetară anuală a acestuia şi stabileşte cota de contribuţie a barourilor la formarea bugetului U.N.B.R. Cheltuielile necesare organizării congreselor se suportă de către fiecare barou în funcţie de numărul reprezentanţilor săi.

(2) Hotărârile congresului sunt definitive şi obligatorii pentru toate organele profesiei.

Art. 65. (1) Consiliul U.N.B.R. este format din decanii barourilor şi repre­zen­tanţii barourilor aleşi potrivit normei de reprezentare stabilite în statutul profesiei.

(2) Mandatul de membru al Consiliului U.N.B.R. este de 4 ani. În cazul încetării mandatului unuia dintre ei, înlocuitorul său execută diferenţa de mandat. Înlocuitorul este desemnat în condiţiile prevăzute la alin. (1).

(3) În caz de schimbare a decanului unui barou noul decan îl înlocuieşte de drept pe predecesorul său. Celelalte vacanţe sunt completate la proximul congres al avocaţilor.

(4) Consiliul U.N.B.R. se întruneşte trimestrial la convocarea preşedintelui U.N.B.R. Convocarea se face cu cel puţin 15 zile înainte de data şedinţei.

(5) La cererea a cel puţin unei treimi din numărul membrilor Consiliului U.N.B.R. sau în situaţii excepţionale, preşedintele U.N.B.R. va convoca Consiliul U.N.B.R. în şedinţă extraordinară, în cel mult 10 zile de la data solicitării sau a evenimentului justificativ.

(6) Consiliul U.N.B.R. lucrează în prezenţa a cel puţin două treimi din numă­rul membrilor săi şi adoptă hotărâri valabile cu votul majorităţii membrilor prezenţi.

Art. 66. Consiliul U.N.B.R. are următoarele atribuţii:

a) este organul reprezentativ şi deliberativ al barourilor din România şi asigură activitatea permanentă a U.N.B.R.;

b) duce la îndeplinire hotărârile Congresului avocaţilor;

c) rezolvă orice probleme interesând profesia de avocat între sesiunile Congresului avocaţilor, cu excepţia acelora care sunt date în competenţa exclusivă a Congresului avocaţilor;

d) exercită controlul asupra activităţii şi asupra hotărârilor Comisiei perma­nente a U.N.B.R.;

e) organizează examenul de verificare a cunoştinţelor de drept românesc şi de limba română ale avocaţilor străini;

f) organizează şi conduce activitatea Institutului Naţional de Pregătire şi Perfecţionare a Avocaţilor, constituit ca persoană juridică de drept privat non­profit şi care nu face parte din sistemul naţional de învăţământ şi nu este supus procedurilor de autorizare şi acreditare;

g) adoptă hotărâri în toate problemele privind pregătirea şi perfecţionarea profesională a avocaţilor, precum şi recomandări privind relaţiile dintre barouri;

h) organizează examenul de primire în profesia de avocat şi de dobândire a titlului profesional de avocat definitiv, în condiţiile art. 17 şi cu respectarea prevederilor Statutului profesiei de avocat;

i) organizează şi supraveghează serviciul statistic general al U.N.B.R.;

j) organizează şi editează publicaţiile U.N.B.R. şi sprijină publicaţiile barourilor;

k) întocmeşte proiectul de buget al U.N.B.R. şi îl supune spre aprobare Congresului avocaţilor, precum şi execuţia bugetară anuală a bugetului U.N.B.R.;

l) întocmeşte raportul anual de activitate şi de gestiune a patri­moniului U.N.B.R. şi le supune spre aprobare Congresului avocaţilor;

m) stăruie pentru realizarea bugetului U.N.B.R. şi executarea de către barouri a hotărârilor adoptate de Congresul avocaţilor şi de Consiliul U.N.B.R.;

n) alege şi revocă preşedintele şi vicepreşedinţii U.N.B.R. şi membrii Comisiei permanente a U.N.B.R., dintre membrii săi, avocaţi cu o vechime mai mare de 10 ani în profesie, pentru un mandat de 4 ani;

o) verifică legalitatea şi temeinicia deciziilor de primire în profesie, date de către consiliile barourilor, la cererea persoanelor interesate;

p) anulează hotărârile barourilor pentru cauze de nelegalitate şi rezolvă plângerile şi contestaţiile făcute împotriva hotărârilor adoptate de consiliile baro­urilor, în cazurile prevăzute de lege şi de statutul profesiei;

q) înfiinţează Casa Centrală de Credit şi Ajutor a Avocaţilor şi con­trolează activitatea acesteia;

r) coordonează activitatea Casei de Asigurări a Avocaţilor şi adoptă regula­mentul acesteia;

s) îndeplineşte şi alte atribuţii prevăzute de lege şi adoptă hotărâri în interesul profesiei, cu respectarea legii;

t) acordă, la propunerea Comisiei permanente a U.N.B.R., titlul de membru de onoare, respectiv de preşedinte de onoare al U.N.B.R.

● Dec. Consiliului U.N.B.R. nr. 745/2013 (cu caracter interpretativ) despre aplicarea corectă a prevederilor art. 66 lit. g) din L. nr. 51/1995 pentru organi­zarea şi exercitarea profesiei de avocat, rep., şi ale art. 314‑317 din Statutul profesiei de avocat, adoptat prin Hot. Consiliului U.N.B.R. nr. 64/2011, cu modif. şi compl. ult.: „(…) textele legale şi statutare relevante trebuie interpretate astfel:
1. Formele de exercitare a profesiei de avocat nu pot desfăşura activităţi de pregătire profesională continuă pentru terţi din afara profesiei şi nici pentru avocaţii ce activează în cadrul altor forme de exercitare a profesiei de avocat. 2. Numele profesional al formelor de exercitare a profesiei de avocat nu poate fi preluat în denumirea unor entităţi care să realizeze forme de pregătire profesională continuă în regim comercial sau prevăzute de legislaţia specială privind pregătirea profesională a adulţilor. 3. Formele de exercitare a profesiei pot realiza forme de pregătire profesională continuă pentru proprii avocaţi, cu avizul INPPA sau al centrului teritorial INPPA, după caz, în baza unei documentaţii care să ateste organizatorul, tematica, data şi durata acestora, urmând ca baroul să evidenţieze pregătirea participanţilor”.

Dec. Consiliului U.N.B.R. nr. 773/2013 (cu caracter interpretativ) despre aplicarea corectă a prevederilor art. 66 lit. p) din L. nr. 51/1995 pentru organi­zarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată şi ale art. 281 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat, adoptat prin Hot. Consiliului U.N.B.R. nr. 64/2011, cu modificările şi completările ulterioare: „În funcţie de soluţia adoptată de către consiliul baroului, soluţiile adoptate de către Consiliul U.N.B.R. sunt următoarele:
1. plângerile şi contestaţiile împotriva unor decizii ale consiliului baroului de exercitare a acţiunii disciplinare vor fi respinse ca inadmisibile; 2. plângerile şi contestaţiile împotriva unor decizii ale consiliului baroului de clasare a cauzei vor fi respinse ca inadmisibile, şi, având în vedere calitatea lor de plângeri prealabile, se vor îndrepta către consiliul baroului, conform art. 7 din L. nr. 554/2004 a contenciosului administrativ”.

 

Art. 67. Comisia permanentă a U.N.B.R. se compune din 15 membri, dintre care 5 membri sunt reprezentanţi ai Baroului Bucureşti, iar 10 membri sunt reprezentanţi ai celorlalte barouri din ţară. Preşedintele şi vicepreşedinţii U.N.B.R. sunt membri de drept ai Comisiei permanente a U.N.B.R. şi se includ în cei 15 membri. Mandatul membrilor Comisiei permanente a U.N.B.R. este de 4 ani. În caz de încetare a mandatului unui membru al Comisiei permanente a U.N.B.R., desemnarea înlo­cuitorului se face pe aceleaşi criterii şi înlocuitorul execută diferenţa de mandat. Unul dintre membrii Comisiei permanente a U.N.B.R. înde­plineşte funcţia de secretar al acesteia şi este desemnat prin vot de Comisia permanentă a U.N.B.R. Preşedintele U.N.B.R. este şi preşedintele Comisiei permanente a U.N.B.R.

 

Art. 68. (1) Comisia permanentă a U.N.B.R. are următoarele atribuţii:

a) este organul executiv al Consiliului U.N.B.R., cu activitate perma­nentă şi de legătură cu barourile U.N.B.R.;

b) duce la îndeplinire hotărârile Congresului avocaţilor şi ale Con­siliului U.N.B.R. şi supraveghează executarea acestor hotărâri de către barouri, adop­tând decizii corespunzătoare;

c) organizează serviciile Consiliului U.N.B.R. şi serviciile proprii şi angajează personalul acestora;

d) asigură execuţia bugetară şi urmăreşte realizarea resurselor bugetului U.N.B.R.;

e) acceptă donaţiile şi legatele făcute U.N.B.R.;

f) în realizarea atribuţiilor sale, emite decizii executorii;

g) aprobă propunerile barourilor de desemnare a comisiilor teritoriale nece­sare pentru susţinerea examenului de intrare şi definitivare în profesia de avocat.

(2) Comisia permanentă a U.N.B.R. este condusă de preşedintele U.N.B.R. şi lucrează valabil în prezenţa majorităţii membrilor săi şi tot astfel adoptă deciziile.

(3) Comisia permanentă a U.N.B.R. îndeplineşte şi alte atribuţii stabilite de lege sau de organele ierarhice ale profesiei.

Art. 69. (1) Preşedintele U.N.B.R. are următoarele atribuţii:

a) reprezintă U.N.B.R. în relaţiile cu persoanele fizice şi juridice din ţară şi din străinătate;

b) încheie convenţii, acorduri şi contracte în numele U.N.B.R., cu autorizarea Consiliului U.N.B.R.;

c) convoacă şi conduce şedinţele Consiliului U.N.B.R. şi ale Comisiei permanente a U.N.B.R.;

d) ordonanţează cheltuielile bugetare şi extrabugetare ale U.N.B.R.;

e) semnează actele Consiliului şi ale Comisiei permanente ale U.N.B.R.;

f) supraveghează relaţiile dintre structurile centrale ale profesiei şi barouri, precum şi relaţiile dintre barouri;

g) acordă sprijin şi ajutor barourilor în relaţiile lor cu autorităţile centrale şi locale;

h) veghează la asigurarea condiţiilor corespunzătoare de desfă­şurare a activităţii avocaţilor la instanţele judecătoreşti şi la organele de urmărire penală.

(2) Preşedintele este înlocuit, la cerere sau în absenţa sa, de către vicepre­şedintele pe care îl desemnează în acest scop.

 

Art. 70. Consiliul U.N.B.R. stabileşte personalul necesar îndeplinirii atribuţiilor funcţiei pentru preşedintele U.N.B.R.

Capitolul V

Asistenţa judiciară

 

Secţiunea 1

Cazurile şi condiţiile de acordare a asistenţei judiciare

Art. 71. (1) În cazurile prevăzute de lege, barourile asigură asistenţa judiciară în următoarele forme:

a) în cauzele penale, în care apărarea este obligatorie potrivit dispoziţiilor Codului de procedură penală;

b) în orice alte cauze decât cele penale, ca modalitate de acordare a ajuto­rului public judiciar, în condiţiile legii;

c) asistenţa judiciară prin avocat, acordată la solicitarea organelor adminis­traţiei publice locale.

(2) În cazuri de excepţie, dacă drepturile persoanei lipsite de mijloace mate­riale ar fi prejudiciate prin întârziere, decanul baroului poate aproba acordarea cu titlu gratuit a asistenţei de specialitate juridică.

 

Art. 72. (1) În cazul în care, potrivit art. 11‑19 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 193/2008, a fost încuviinţată cererea de ajutor public judiciar sub forma asistenţei prin avocat, cererea împreună cu înche­ierea de încuviinţare se trimit de îndată decanului baroului din circumscripţia acelei instanţe.

(2) Decanul baroului sau avocatul căruia decanul i‑a delegat această atribuţie va desemna, în termen de 3 zile, un avocat înscris în Registrul de asistenţă judiciară, căruia îi transmite, odată cu înştiinţarea desemnării, încheierea prevă­zută la alin. (1). Decanul baroului are obligaţia de a comunica şi beneficiarului ajutorului public judiciar numele avocatului desemnat. Beneficiarul ajutorului public judiciar poate solicita el însuşi desemnarea unui anumit avocat, cu con­sim­ţământul acestuia, în condiţiile legii.

Art. 73. (1) Avocatul desemnat potrivit art. 72 alin. (2) să acorde ajutorul public judiciar nu poate refuza această sarcină profesională decât în caz de conflict de interese sau pentru alte motive justificate.

(2) Refuzul nejustificat de a prelua cazul sau de a continua executarea constituie abatere disciplinară, în condiţiile legii.

(3) Refuzul nejustificat al beneficiarului sau renunţarea unilaterală şi nejusti­ficată a acestuia la asistenţa acordată de avocatul desemnat duce la încetarea ajutorului public sub forma asistenţei prin avocat.

Art. 74. (1) Asistenţa extrajudiciară prevăzută la art. 35 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 193/2008, se acordă de Serviciul de asistenţă judiciară constituit la nivelul fiecărui barou, pe baza unei cereri al cărei model se aprobă de Departamentul de coordonare a asistenţei judiciare, care va cuprinde menţiuni privind obiectul şi natura solicitării de asistenţă, identitatea, codul numeric personal, domiciliul şi starea materială ale solicitantului şi ale familiei sale, ataşându‑se înscrisuri dove­ditoare ale veniturilor acestuia şi ale familiei sale, precum şi dovezi cu privire la obligaţiile de întreţinere sau de plată. Cererea va fi însoţită şi de o declaraţie pe propria răspundere a solicitantului, în sensul de a preciza dacă în cursul ultimelor 12 luni a mai beneficiat de ajutor public judiciar, în ce formă, pentru ce cauză, precum şi cuantumul acestui ajutor.

(2) Dovada stării materiale a solicitantului se face, în principal, cu urmă­toarele documente:

a) adeverinţă eliberată de autorităţile competente sau de către angajator, după caz, din care să rezulte veniturile profesionale ale solici­tantului şi ale celorlalţi membri ai familiei supuse, potrivit legii, impozitului pe venit, realizate în perioada prevăzută de legislaţia privind ajutorul public judiciar, sau sumele încasate cu titlu de pensie, indemnizaţie de şomaj sau asigurări sociale şi altele asemenea, încasate pe aceeaşi perioadă;

b) livretul de familie şi, după caz, certificatele de naştere ale copiilor;

c) certificatul de persoană cu handicap al solicitantului sau al copilului, după caz;

d) declaraţie pe propria răspundere din care să reiasă că solicitantul şi ceilalţi membri ai familiei nu beneficiază de alte venituri suplimentare;

e) declaraţie pe propria răspundere privind situaţia patrimonială a solici­tantului şi a familiei sale;

f) declaraţie pe propria răspundere din care să rezulte că solicitantul şi/sau celălalt părinte natural ori adoptiv sau, după caz, o altă persoană căreia i s‑a încredinţat copilul în vederea adopţiei ori care are copilul în plasament sau în plasament în regim de urgenţă ori a fost numită tutore se ocupă de creşterea şi îngrijirea copilului şi că acesta nu este încredinţat sau dat în plasament niciunui organism privat autorizat ori serviciu public autorizat sau unei persoane juridice;

g) dovada eliberată de autorităţile competente privind situaţia bunurilor impo­zabile ale solicitantului sau, după caz, ale celorlalţi membri ai familiei;

h) alte acte necesare stabilirii dreptului la acordarea de asistenţă judiciară, potrivit legii.

(3) Cererea de acordare a asistenţei extrajudiciare se depune la serviciul de asistenţă judiciară şi se soluţionează în termen de cel mult 15 zile lucrătoare de la data înregistrării, prin decizie de admitere ori de respingere, după caz.

(4) În cazul admiterii cererii de acordare a asistenţei extrajudiciare, decizia privind acordarea de asistenţă judiciară va cuprinde următoarele:

a) denumirea actului;

b) denumirea organului emitent;

c) temeiul legal şi de fapt pentru emiterea deciziei;

d) persoana căreia i se acordă asistenţa extrajudiciară;

e) tipul sau forma asistenţei extrajudiciare acordate;

f) data eliberării, funcţia şi semnătura persoanei care a eliberat actul respectiv.

(5) În temeiul deciziei de acordare a asistenţei extrajudiciare, decanul baroului competent desemnează un avocat din Registrul de asistenţă judiciară al baroului,

(6) După posibilităţi, decanul baroului poate aproba acordarea asistenţei extrajudiciare de către un avocat ales de persoana căreia i se acordă asistenţa judiciară,

(7) Decizia prevăzută la alin. (3) se comunică solicitantului în termen de 5 zile lucrătoare de la data emiterii deciziei.

(8) Decizia de respingere a cererii de acordare a asistenţei extrajudiciare poate fi contestată la consiliul baroului, în termen de 5 zile de la comunicarea acesteia.

(9) Contestaţiile formulate împotriva deciziei de respingere se soluţionează de consiliul baroului, cu caracter de urgenţă la prima şedinţă a consiliului baroului.

Art. 75. Avocatul care acordă asistenţă judiciară potrivit prezentului capitol nu are dreptul să primească de la client sau de la cel apărat niciun fel de remune­raţie sau de alte mijloace de recompensă, nici chiar cu titlu de acoperire a cheltuielilor.

Secţiunea a 2‑a

Organizarea activităţii de acordare a asistenţei judiciare

 

Art. 76. (1) În cadrul U.N.B.R. se organizează Departamentul de coordonare a asistenţei judiciare, organ cu activitate permanentă, coordonat de un vice­preşedinte al U.N.B.R. Structura organizatorică a acestui departament se stabi­leşte prin decizie a Comisiei permanente a U.N.B.R.

(2) Departamentul de coordonare a asistenţei judiciare emite decizii şi norme metodologice în limitele atribuţiilor conferite prin prezenta lege, în condiţiile şi cu procedura prevăzute de Statutul profesiei de avocat.

 

Art. 77. Departamentul de coordonare a asistenţei judiciare exercită, în principal, următoarele atribuţii:

a) desfăşoară conducerea metodologică a activităţii de acordare a asistenţei judiciare;

b) elaborează proiectul de Regulament‑cadru pentru organizarea serviciilor de asistenţă judiciară;

c) propune sau, după caz, avizează proiecte de protocoale ce se încheie cu autorităţile publice competente în scopul obţinerii mijloacelor financiare necesare pentru organizarea serviciilor de asistenţă judiciară;

d) organizează Registrul naţional de asistenţă judiciară pe baza registrelor întocmite de barouri;

e) organizează şi coordonează metodologia de plată a onorariilor pentru asistenţa judiciară acordată;

f) efectuează controlul asupra asistenţei judiciare acordate;

g) elaborează proiecte de acte normative în domeniul asistenţei judiciare, pe care le propune Ministerului Justiţiei în vederea promovării;

h) stabileşte, împreună cu Ministerul Justiţiei, indicii statistici, ţine evidenţa statistică a sistemului de asistenţă judiciară şi analizează infor­maţiile necesare pentru planificarea şi coordonarea corectă a sistemului de asistenţă judiciară;

i) colaborează cu Ministerul Justiţiei pentru buna funcţionare şi planificarea, inclusiv din punct de vedere bugetar, a sistemului de asistenţă judiciară;

j) popularizează sistemul de asistenţă judiciară;

k) stabileşte formularistica utilizată de barouri pentru organizarea activităţii de asistenţă judiciară şi extrajudiciară, în condiţiile legii;

l) reprezintă U.N.B.R. în domeniul asistenţei judiciare, în cadrul colaborării internaţionale în materie, în condiţiile legii sau ale Statutului profesiei de avocat.

 

Art. 78. În vederea organizării activităţii de asistenţă judiciară, barou­rile îndeplinesc următoarele atribuţii:

a) organizează serviciile de asistenţă judiciară atât la nivelul fiecărui barou, cât şi la sediul fiecărei instanţe judecătoreşti;

b) organizează şi actualizează Registrul de asistenţă judiciară al fiecărui barou pe baza cererilor avocaţilor, aprobate de consiliul baroului;

c) desemnează avocaţii înscrişi în Registrul de asistenţă judiciară pentru acordarea asistenţei judiciare, ţinând cont de experienţa profe­sională şi de calificarea avocatului, precum şi de natura şi complexitatea cazului, de celelalte desemnări ale acestuia potrivit prezentei legi şi de gradul de angajare al acestuia;

d) efectuează controlul asupra acordării asistenţei judiciare de către avocaţii din cadrul baroului;

e) organizează şi execută programe de popularizare a sistemului de asis­tenţă judiciară;

f) îndeplinesc orice alte atribuţii prevăzute de lege sau de Regulamentul‑cadru pentru organizarea serviciilor de asistenţă judiciară.

Art. 79. (1) Baroul organizează serviciile de asistenţă judiciară la sediile tuturor instanţelor judecătoreşti din judeţ, în spaţii destinate exclusiv desfăşurării acestei activităţi, care se pun la dispoziţie, în mod obligatoriu şi cu titlu gratuit de Ministerul Justiţiei sau, după caz, de autorităţile administraţiei publice locale.

(2) Serviciile de asistenţă prevăzute la alin. (1) sunt conduse de un avocat definitiv, numit de consiliul baroului, şi sunt coordonate de un membru al con­siliului. Organizarea, funcţionarea şi atribuţiile serviciilor de asistenţă judiciară se realizează potrivit regulamentului aprobat de consiliul baroului, în baza Regulamentului‑cadru pentru organizarea serviciilor de asistenţă judiciară, aprobat de Consiliul U.N.B.R.

Art. 80. (1) Fiecare barou organizează Registrul de asistenţă judiciară în care sunt înscrişi avocaţii ce pot fi desemnaţi pentru acor­darea asistenţei judiciare şi a asistenţei extrajudiciare.

(2) Registrul este public, se păstrează pe suport hârtie şi în format electronic şi se publică pe pagina de internet a fiecărui barou.

(3) Actualizarea Registrului de asistenţă judiciară pentru următorul an calendaristic se efectuează până la sfârşitul lunii septembrie a anului calen­daristic precedent.

(4) În cazuri excepţionale, în Registrul de asistenţă judiciară pot fi operate modificări şi în cursul anului, potrivit procedurii prevăzute pentru înscrierea în registru.

(5) U.N.B.R. organizează Registrul naţional de asistenţă judiciară, constituit din registrele de asistenţă judiciară ale tuturor barouri lor.

(6) Registrul naţional de asistenţă judiciară se publică pe pagina de internet a U.N.B.R. şi se actualizează în mod automat odată cu actualizarea datelor din registrul fiecărui barou.

Art. 81. (1) Pentru înscrierea în Registrul de asistenţă judiciară, avocatul depune o cerere la baroul din care face parte.

(2) Cererea prevăzută la alin. (1) se completează conform formu­larului aprobat de Departamentul de coordonare a asistenţei judiciare din cadrul U.N.B.R.

(3) Înscrierea avocatului în Registrul de asistenţă judiciară se efec­tuează în baza deciziei consiliului baroului.

(4) Consiliul baroului poate, motivat, să refuze înscrierea în registru sau să radieze din registru un avocat în următoarele cazuri:

a) dacă avocatului solicitant i s‑a aplicat o sancţiune disciplinară;

b) dacă avocatul este învinuit pentru săvârşirea unei infracţiuni de drept comun;

c) dacă s‑a constatat încălcarea repetată a dispoziţiilor prezentei legi sau calitatea inferioară a asistenţei judiciare acordate.

(5) Radierea din registru poate fi dispusă pentru o perioadă de un an, iar dacă se constată săvârşirea consecutivă a trei sau a mai multor abateri de la obligaţiile prevăzute de prezenta lege, radierea se poate dispune pentru o perioadă de până la 3 ani.

(6) Refuzul baroului de înscriere a avocatului solicitant în registru, precum şi măsura radierii unui avocat din registru pot fi contestate potrivit procedurii prevăzute la cap. VI din prezenta lege.

(7) Decizia de radiere din registru se aduce la cunoştinţă publicului prin afişare pe pagina de internet a baroului, precum şi pe pagina de internet a U.N.B.R.

 

Art. 82. (1) Pentru asistenţa judiciară acordată, avocatul desemnat are dreptul la un onorariu stabilit de organul judiciar, potrivit naturii şi volumului acti­vităţii desfăşurate, în limitele sumelor stabilite prin pro­tocolul încheiat între U.N.B.R. şi Ministerul Justiţiei.

(2) Prin actul de încuviinţare a asistenţei judiciare, organul judiciar stabileşte şi valoarea provizorie a onorariului avocatului.

(3) După acordarea asistenţei judiciare, avocatul întocmeşte un referat scris cu privire la prestaţia avocaţială efectivă, conform formu­larului aprobat de Departamentul de coordonare a asistenţei judiciare din cadrul U.N.B.R. Referatul este supus confirmării organului judiciar, care, în funcţie de volumul şi com­plexitatea activităţii desfăşurate de avocat, precum şi în raport cu durata, tipul şi particularităţile cauzei, poate dispune menţinerea sau majorarea onorariului stabilit iniţial.

(4) Referatul confirmat potrivit alin. (3) se înaintează baroului, în vederea efectuării formalităţilor prevăzute de lege pentru plata onorariilor.

(5) În cazul în care avocatul este sancţionat disciplinar, potrivit art. 86
alin. (1), avocatul nu va primi onorariul în asigurarea asistenţei judiciare pentru care a fost desemnat, pentru acel caz.

Art. 83. (1) Plata onorariului pentru asistenţa judiciară acordată se face lunar prin virament bancar, pe baza documentelor pentru decontare prevăzute la
art. 82 alin. (2), avizate de consiliul baroului.

(2) Sumele necesare pentru plata onorariilor sau, după caz, a remuneraţiilor pentru asistenţa judiciară se virează, lunar, în condiţiile legii, într‑un cont distinct, deschis de fiecare barou. Respectarea de către barouri a destinaţiei fondurilor astfel virate face şi obiect al controlului U.N.B.R., în condiţiile stabilite de Statutul profesiei de avocat.

Art. 84. U.N.B.R. şi barourile conlucrează cu Ministerul Justiţiei, Consiliul Superior al Magistraturii, instanţele judecătoreşti, precum şi cu parchetele de pe lângă acestea, în vederea desfăşurării în bune condiţii a activităţii de acordare a asistenţei judiciare prevăzute de prezentul capitol.

 

Art. 85. (1) Onorariile pentru asistenţa judiciară acordată în oricare dintre formele prevăzute de prezentul capitol se stabilesc prin protocolul încheiat între U.N.B.R. şi Ministerul Justiţiei, în condiţiile legii.

(2) Fondurile necesare pentru plata onorariilor prevăzute la alin. (1) se asigură potrivit art. 26 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judi­ciare de timbru, cu modificările şi completările ulterioare.

(3) Pentru cheltuielile curente necesare funcţionării serviciilor de asistenţă judiciară din cadrul barourilor, din sumele virate lunar pentru plata onorariilor cuvenite pentru asistenţa judiciară, fiecare barou îşi constituie un fond prin reţinerea a 1% din valoarea acestor sume, aprobate şi efectiv vărsate. Reţinerea procentului de 1% se face la achitarea efectivă a onorariului către avocatul îndreptăţit.

(4) Onorariile pentru asistenţa judiciară acordată în oricare dintre formele prevăzute de prezentul capitol, la solicitarea organelor admi­nistraţiei publice locale, se acordă din fondurile acestor organe, în limitele sumelor stabilite prin protocol încheiat de fiecare barou cu acestea. În lipsa protocolului, sunt aplicabile limitele stabilite prin protocolul prevăzut la art. 82 alin. (1).

• L. nr. 146/1997 a fost abrogată prin O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru (M. Of. nr. 392 din 29 iunie 2013). O.U.G. nr. 80/2013: „Art. 47. Impozitul pe veniturile realizate din activităţi desfăşurate de avocaţi, notari publici şi executori judecătoreşti se constituie venit la bugetul de stat şi se virează într‑un cont distinct de venituri al acestuia. Ministerul Finanţelor Publice comunică lunar Ministerului Justiţiei informaţiile privind sumele virate în acest cont”.

Capitolul VI

Răspunderea disciplinară

 

Art. 86. (1) Avocatul răspunde disciplinar pentru nerespectarea prevederilor prezentei legi sau ale statutului, pentru nerespectarea deciziilor obligatorii adoptate de organele de conducere ale baroului sau ale uniunii, precum şi pentru orice fapte săvârşite în legătură cu profesia sau în afara acesteia, care sunt de natură să prejudicieze onoarea şi prestigiul profesiei sau ale instituţiei.

(2) Avocatul care conduce asistenţa judiciară de pe lângă fiecare instanţă este obligat să sesizeze în scris consiliului baroului faptele comise de orice avocat, în condiţiile prevederilor alin. (1).

(3) Instanţele judecătoreşti şi parchetele Ministerului Public sunt obligate să înainteze consiliului baroului orice plângere făcută împotriva unui avocat şi să îl înştiinţeze despre orice acţiune de urmărire penală sau de judecată pornită împotriva unui avocat.

 

Art. 87. (1) Anchetarea abaterii şi exercitarea acţiunii disciplinare sunt de competenţa consiliului baroului.

(2) Anchetarea abaterii şi exercitarea acţiunii disciplinare privind decanii barourilor şi membrii Consiliului U.N.B.R. sunt de competenţa Consiliului U.N.B.R. Persoana anchetată sau trimisă în judecată disci­plinară nu participă la luarea hotărârii.

(3) Membrii comisiei permanente care sunt anchetaţi nu pot participa la dezbaterile privind luarea deciziei de exercitare a acţiunii disciplinare.

(4) În toate cazurile acţiunea disciplinară poate fi exercitată în termen de cel mult un an de la data săvârşirii abaterii.

Art. 88. (1) În cadrul fiecărui barou se organizează şi funcţionează o comisie de disciplină care judecă, în primă instanţă şi în complet de 3 membri, abaterile disciplinare săvârşite de avocaţii din acel barou.

(2) În cadrul U.N.B.R. este organizată şi funcţionează Comisia centrală de disciplină, care judecă:

a) ca instanţă de fond, în complet de 3 membri, abaterile săvârşite de membrii Consiliului U.N.B.R. şi de decanii barourilor;

b) în contestaţie, în complet de 5 membri, potrivit prevederilor statutului profesiei.

(3) Recursul declarat împotriva deciziei disciplinare a Comisiei centrale de disciplină, ca instanţă de fond, este judecat de Consiliul U.N.B.R. constituit ca instanţă disciplinară în plenul său, în afară de persoana implicată în cauză.

(4)[8]⁾ Împotriva hotărârilor pronunţate potrivit alin. (2) şi (3) partea interesată poate formula contestaţie la Secţia de contencios adminis­trativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti.

(5) Procedura judecării abaterilor disciplinare este stabilită în statutul profesiei şi se completează cu prevederile Codului de procedură civilă.

 

Art. 89. (1) Sancţiunile disciplinare sunt:

a) mustrarea;

b) avertismentul;

c) amendă de la 50 lei la 500 lei, care se face venit la bugetul baroului. Plata amenzii se va face în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii disciplinare. Neachitarea în acest termen atrage suspendarea de drept din exerciţiul profesiei, până la achitarea sumei. Limitele amenzii disciplinare se actualizează periodic de către Consiliul U.N.B.R., în funcţie de rata inflaţiei.

d) interdicţia de a exercita profesia pe o perioadă de la o lună la un an;

e) excluderea din profesie.

(2) În perioada interdicţiei avocatul nu poate presta sub nicio formă asistenţă juridică, nu poate face uz de calitatea de avocat şi nu poate participa la activitatea organelor profesiei.

(3) Împotriva deciziei disciplinare pot declara recurs persoana interesată, decanul baroului şi preşedintele uniunii, în termen de 15 zile de la comunicare.

Art. 90. (1) În caz de abatere evidentă şi gravă, instanţa disciplinară poate lua măsura suspendării avocatului din exerciţiul profesiei până la judecarea definitivă a cauzei.

(2) Împotriva încheierii prin care s‑a luat această măsură se poate declara recurs în termen de 5 zile de la comunicare.

(3) Recursul este suspensiv de executare şi va fi soluţionat de urgenţă.

Capitolul VII

Casa de Asigurări a Avocaţilor

 

Art. 91. (1) În cadrul U.N.B.R. este organizată şi funcţionează Casa de Asigurări a Avocaţilor, în scopul stabilirii şi acordării pensiilor şi ajutoarelor sociale cuvenite avocaţilor şi urmaşilor acestora cu drepturi proprii la pensie, în condiţiile prevăzute de legea specială.

(2) Organizarea şi funcţionarea Casei de Asigurări a Avocaţilor se stabilesc de Congresul avocaţilor prin statutul acesteia.

 

Art. 92. (1) Sunt membri ai Casei de Asigurări a Avocaţilor toţi avocaţii în activitate, avocaţii pensionari şi urmaşii acestora cu drepturi proprii la pensie şi la ajutoare sociale.

(2) Avocatul înscris în barou, cu drept de exercitare a profesiei, este obligat să contribuie la constituirea fondului Casei de Asigurări a Avocaţilor. Contribuţia nu poate fi mai mică decât suma stabilită de Consiliul U.N.B.R., astfel încât să acopere nevoile curente de plată ale Casei de Asigurări a Avocaţilor. Avocaţii pot face parte şi din alte forme de asigurări sociale.

 

Art. 93. (1) Casa de Asigurări a Avocaţilor are personalitate juridică, patri­moniu şi buget propriu. Sediul său este în municipiul Bucureşti. Patrimoniul său poate fi folosit în activităţi economice producătoare de venituri, în condiţiile legii, cu autorizarea consiliului uniunii.

(2) Casa de Asigurări a Avocaţilor poate înfiinţa sucursale sau filiale, în con­diţiile şi cu procedura prevăzute în statutul de organizare şi funcţionare a acesteia.

 

Art. 94. (1) Casa de Asigurări a Avocaţilor este condusă şi adminis­trată de un consiliu format din 5 membri, dintre care 3 avocaţi în activi­tate şi 2 avocaţi pensionari, aleşi de congres pe o perioadă de 4 ani.

(2) Consiliul alege din rândurile sale un preşedinte şi un vicepre­şedinte. Unul dintre membri, desemnat de preşedinte, îndeplineşte şi funcţia de secretar al consiliului.

 

Art. 95. (1) Controlul financiar al Casei de Asigurări a Avocaţilor se exercită de către comisia de cenzori, compusă din 3 membri, dintre care 2 avocaţi în activitate şi un avocat pensionar.

(2) Barourile şi avocaţii sunt obligaţi să pună la dispoziţie comisiei de cenzori şi inspectorilor financiari ai Casei de Asigurări a Avocaţilor toate datele privind veniturile asupra cărora se reţine contribuţia pentru fondul de pensii şi ajutoare sociale.

Capitolul VIII

Exercitarea în România a profesiei de către avocaţii care au obţinut calificarea profesională în unul dintre statele membre ale Uniunii Europene şi ale Spaţiului Economic European

 

Secţiunea 1

Dispoziţii generale

 

Art. 96. (1) Dispoziţiile prezentului capitol se aplică avocaţilor care şi‑au obţinut calificarea profesională în unul dintre statele membre ale Uniunii Europene şi ale Spaţiului Economic European, care îşi exercită profesia pe teritoriul României:

a) în mod independent sau în asociere;

b) ca avocaţi salariaţi în România;

c) prin prestare de servicii.

(2) Dispoziţiile prezentului capitol sunt aplicabile şi avocaţilor care şi‑au obţi­nut calificarea profesională în Confederaţia Elveţiană, care îşi exercită profesia pe teritoriul României în oricare dintre modalităţile prevăzute la alin. (1).

 

Art. 97. În sensul prezentului capitol:

a) avocat reprezintă orice persoană provenind dintr‑un stat membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European, care este autorizată să‑şi desfăşoare activităţile profesionale sub titlul profesional corespunzător obţinut într‑un stat membru;

b) stat membru de origine reprezintă statul membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European, în care un avocat a obţinut dreptul de a utiliza unul dintre titlurile profesionale prevăzute la lit. a), înainte de a practica profesia de avocat în România;

c) titlu profesional din statul membru de origine reprezintă titlul profesional utilizat în statul membru unde un avocat a obţinut dreptul de a folosi acest titlu, înainte de a practica profesia de avocat în România;

d) grupare reprezintă orice entitate, cu sau fără personalitate juridică, organi­zată potrivit legislaţiei unui stat membru, în cadrul căreia avocaţii îşi desfăşoară activităţile profesionale împreună, sub nume comun;

e) titlu profesional din România reprezintă titlul profesional sub care un avocat este înscris în Tabloul avocaţilor din România;

f) autoritatea română competentă este structura din cadrul U.N.B.R., desem­nată potrivit statutului.

Art. 98. Avocaţii care profesează în România sub titlul profesional din statul membru de origine pot desfăşura aceleaşi activităţi profe­sionale ca şi avocaţii care profesează sub titlul profesional obţinut în România, pot acorda asistenţă juridică şi pot reprezenta persoane fizice sau persoane juridice în faţa instanţelor române, referitor la dreptul statului membru de origine, dreptul comunitar, dreptul internaţional, precum şi dreptul românesc, cu respectarea regulilor de procedură aplicabile în faţa instanţelor române.

Art. 99. (1) Avocaţii care profesează în România sub titlul profesional din statul membru de origine vor folosi denumirea sub care îşi desfăşoară profesia în statul membru de origine, exprimată în limba oficială sau în una dintre limbile oficiale ale statului membru de origine respectiv.

(2) Pe lângă denumirea prevăzută la alin. (1), în denumire se va menţiona, alături de forma juridică de exercitare a profesiei în România, şi forma juridică a grupării din statul membru de origine.

(3) Autoritatea română competentă poate cere unui avocat care profesează sub titlul profesional obţinut în statul membru de origine să indice gruparea profesională din care face parte în statul membru de origine sau autoritatea judiciară în cadrul căreia este admis să‑şi exercite profesia, potrivit legii din statul membru de origine.

(4) Avocatul care obţine admiterea în profesia de avocat în România în condiţiile art. 100 sau 109 are dreptul să folosească titlul profesional din statul membru de origine, exprimat în limba oficială sau în una dintre limbile oficiale ale statului membru de origine, alături de titlul profesional corespunzător profesiei de avocat din România.

 

Art. 100. (1) Indiferent de forma de exercitare a activităţii pe teritoriul României, avocaţii care profesează sub titlul profesional din statul membru de origine pot solicita oricând recunoaşterea diplomelor, în vederea admiterii în profesia de avocat şi a practicării acesteia sub titlul profesional din România.

(2) În vederea recunoaşterii diplomelor în România, solicitantul va trebui să susţină, la alegere, un examen de verificare a cunoştinţelor sau să efectueze un stagiu de 3 ani în domeniul dreptului românesc.

(3) U.N.B.R. va stabili componenţa comisiei de evaluare, precum şi conţinutul şi modul de desfăşurare ale examenului sau ale stagiului, după caz.

(4) La depunerea cererii de recunoaştere a diplomei, în vederea determinării conţinutului şi modului de desfăşurare ale examenului sau ale perioadei de stagiu, comisia de evaluare va verifica în prealabil dacă experienţa profesională dobân­dită de solicitant este de natură să acopere în tot sau în parte diferenţele existente între dreptul românesc şi cel al statului membru de origine în care a fost obţinută diploma, în vederea exceptării parţiale sau totale de la îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (2).

(5) Prevederile prezentului articol se completează cu dispoziţiile legislaţiei‑cadru privind recunoaşterea reciprocă a calificărilor profe­sionale.

Art. 101. (1) Autoritatea competentă română şi autorităţile com­petente din statele membre de origine colaborează în vederea aplicării corespunzătoare a dispoziţiilor prezentei legi, informaţiile care se obţin în cadrul acestor colaborări fiind confidenţiale. Colaborarea se poate realiza şi prin intermediul sistemului de informare în cadrul pieţei interne, în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 49/2009 privind libertatea de stabilire a prestatorilor de servicii şi liber­tatea de a furniza servicii în România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 68/2010.

(2) Autoritatea competentă din statul membru de origine poate for­mula observaţii în cadrul procedurilor disciplinare care se desfăşoară împotriva unui avocat care profesează sub titlul profesional din acel stat.

Secţiunea a 2‑a

Exercitarea cu caracter permanent a profesiei în România

de către avocaţii care au obţinut calificarea profesională

în unul dintre statele membre ale Uniunii Europene

şi ale Spaţiului Economic European

 

Art. 102. (1) În condiţiile prezentei secţiuni, oricare dintre avocaţii prevăzuţi la art. 97 lit. a) poate desfăşura pe teritoriul României, cu caracter permanent şi sub titlul profesional din statul membru de origine, activităţile prevăzute la art. 98.

(2) Avocaţii care îşi exercită în mod permanent activitatea pe teritoriul României pot dobândi titlul profesional din România fie în condiţiile prevăzute la art. 100, fie potrivit art. 109.

 

Art. 103. (1) Avocatul care doreşte să profeseze în România sub titlul profe­sional din statul membru în care şi‑a obţinut calificarea profesională se înscrie în tabloul special ţinut de barourile române, în condiţiile prezentului articol, ale art. 13 alin. (6) şi ale statutului profesiei.

(2) Autoritatea română competentă înscrie avocatul solicitant pe baza prezentării unui certificat care atestă înregistrarea lui la autoritatea competentă din statul membru de origine. Autoritatea română compe­tentă informează auto­ritatea competentă din statul membru de origine despre înscriere.

(3) Certificatul prevăzut la alin. (2) trebuie să fie eliberat cu cel mult 3 luni înainte de formularea cererii de înscriere în Tabloul avocaţilor din România.

(4) La publicarea numelor avocaţilor înscrişi în România, autoritatea română competentă va publica şi numele avocaţilor înscrişi potrivit prezentei secţiuni.

Art. 104. (1) Avocaţilor care profesează sub titlul profesional din statul membru de origine li se asigură reprezentarea corespunzătoare în asociaţiile profesionale ale avocaţilor din România, potrivit dispoziţiilor prezentei legi şi ale statutului profesiei; ei au cel puţin dreptul de a participa la alegerea organelor de con­ducere ale acestor asociaţii.

(2) Avocaţii care profesează sub titlul profesional din statul membru de origine sunt obligaţi fie să se asigure pentru răspundere profesională, în condiţiile stabilite prin statutul profesiei, fie să devină membri ai Casei de Asigurări a Avocaţilor, în condiţiile prevăzute la cap. VII.

(3) Avocaţii pot fi scutiţi de obligaţiile prevăzute la alin. (2), dacă fac dovada unei asigurări plătite sau a unei alte garanţii date în condiţiile legii statului membru de origine, în măsura în care asigurarea sau garanţia este echivalentă din punctul de vedere al condiţiilor şi al acoperirii. Dacă acoperirea este doar parţială, avocaţii trebuie să încheie o asigurare suplimentară pentru a acoperi aspectele care nu se regăsesc în asigurarea sau în garanţia dată potrivit reglementărilor din statul membru de origine.

Art. 105. Avocaţii înscrişi în România sub titlul profesional din statul membru de origine pot profesa ca salariaţi în oricare dintre formele de organizare a profesiei, permise pentru avocaţii care profesează sub titlul profesional obţinut în România.

Art. 106. Avocaţii care profesează în România sub titlul profesional din statul membru de origine se supun aceloraşi reguli de conduită profesională prevăzute în prezenta lege şi în statutul profesiei ca şi avocaţii care profesează sub titlul profesional obţinut în România, pentru activităţile desfăşurate pe teritoriul ţării.

Art. 107. (1) Avocaţii prevăzuţi în prezentul capitol răspund disciplinar pentru nerespectarea prezentei legi sau a statutului, potrivit prevederilor cap. VI.

(2) Înainte de iniţierea procedurilor disciplinare împotriva unui avocat care profesează sub titlul profesional din statul membru de origine, autoritatea română competentă informează în cel mai scurt timp autoritatea competentă din statul membru de origine, furnizând orice informaţii utile în cauză.

(3) Autoritatea română competentă cooperează cu autoritatea competentă din statul membru de origine pe tot parcursul desfăşurării procedurilor disciplinare.

(4) Retragerea permanentă sau temporară de către autoritatea competentă din statul membru de origine a autorizaţiei de exercitare a profesiei are ca efect obligatoriu interdicţia temporară sau permanentă ca avocatul în cauză să profeseze în România sub titlul profesional din statul membru de origine.

 

Art. 108. (1) Unul sau mai mulţi avocaţi din aceeaşi grupare ori din acelaşi stat membru, care profesează sub titlul profesional din statul membru de origine, pot profesa în România prin înfiinţarea unui sediu secundar al grupării respec­tive, organizat în orice formă de exercitare a profesiei de avocat prevăzută de legea română.

(2) Profesia de avocat se poate exercita şi în cadrul formelor asociate prevăzute de legea română, astfel:

a) mai mulţi avocaţi din diferite state membre, care profesează sub titlurile profesionale din statele membre de origine;

b) unul sau mai mulţi avocaţi dintre cei prevăzuţi la lit. a) şi unul sau mai mulţi avocaţi din România.

(3) Avocatul care intenţionează să profeseze sub titlul profesional din statul membru de origine informează autoritatea română competentă despre faptul că este membru al unei forme de exercitare a profesiei în statul membru de origine şi furnizează toate detaliile relevante despre acea grupare.

 

Art. 109. (1) Avocaţii care profesează sub titlul profesional din statul membru de origine şi care îşi desfăşoară activitatea efectiv şi cu regularitate, pe o perioadă de cel puţin 3 ani în România, în domeniul dreptului românesc sau al dreptului comunitar sunt admişi în profesia de avocat în România, fără a fi necesară îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 100, cu respectarea preve­derilor prezentei legi referitoare la exerciţiul drepturilor civile şi politice şi la cazu­rile de nedemnitate şi incompatibilitate.

(2) În faţa autorităţii române competente solicitanţii trebuie să facă dovada desfăşurării cu regularitate a activităţii în România pe o perioadă de cel puţin 3 ani în domeniul dreptului românesc sau comunitar.

În acest scop:

a) avocaţii trebuie să prezinte toate informaţiile şi documentele relevante cu privire la numărul de cauze în care au acordat asistenţă juridică, precum şi cu privire la natura acestora;

b) autoritatea română competentă poate să verifice caracterul efectiv şi regularitatea activităţii desfăşurate şi poate cere avocatului, dacă este necesar, să ofere clarificări, în scris sau verbal, cu privire la informaţiile şi documentele prevăzute la lit. a).

(3) Avocaţii care profesează sub titlul profesional din statul membru de origine în România pot oricând să ceară ca diplomele să le fie recunoscute, potrivit dispoziţiilor art. 100, în vederea obţinerii admiterii în profesia de avocat în România şi a exercitării acesteia sub titlul profesional astfel obţinut.

(4) Avocaţii care profesează sub titlul profesional din statul membru de origine şi care au desfăşurat în mod efectiv şi cu regularitate o activitate profesională în România pe o perioadă de cel puţin 3 ani, dar pe o perioadă mai scurtă în domeniul dreptului românesc, pot obţine admiterea în profesia de avocat şi dreptul de a o practica sub titlul profesional din România, fără a fi nece­sară îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 100, cu respectarea preve­derilor prezentei legi refe­ritoare la exerciţiul drepturilor civile şi politice şi la cazurile de nedem­nitate şi incompatibilitate, după următoarea procedură:

a) autoritatea română competentă ia în considerare desfăşurarea efectivă şi cu regularitate a activităţii în perioada de cel puţin 3 ani, cunoştinţele şi expe­rienţa profesională dobândite în România, precum şi orice participare la prelegeri şi seminarii despre dreptul românesc sau deontologia profesiei de avocat;

b) solicitantul pune la dispoziţia baroului român orice informaţie şi documen­taţie relevantă, în special despre cauzele în care a acordat asistenţă juridică.

(5) Decizia autorităţii române competente de a nu acorda înscrierea auto­mată în cazul în care nu s‑a prezentat dovada că cerinţele prevăzute la alin. (1) sau (4) au fost îndeplinite va fi motivată, comunicată solicitantului şi baroului şi supusă căilor de atac prevăzute de statutul profesiei.

(6) Desfăşurarea efectivă şi cu regularitate a activităţii avocatului în România şi capacitatea sa de a o continua sunt evaluate pe baza unui interviu susţinut cu comisia de evaluare prevăzută la art. 100.

(7) Autoritatea română competentă poate, printr‑o decizie motivată şi supusă căilor de atac prevăzute de statutul profesiei, să refuze avo­catului solicitant acordarea titlului profesional de avocat în România, dacă se consideră că aceasta ar aduce atingere ordinii publice, ca urmare a unor abateri disciplinare, a unor plângeri şi incidente de orice fel.

(8) Reprezentanţii U.N.B.R. sunt obligaţi să păstreze confiden­ţialitatea infor­ma­ţiilor primite cu ocazia examinării cererii de acordare a titlului profesional în România.

 

Secţiunea a 3‑a

Exercitarea în România, prin prestarea de servicii, a profesiei

de către avocaţii provenind din statele membre ale Uniunii Europene şi ale Spaţiului Economic European

 

Art. 110. (1) În condiţiile prezentei secţiuni, avocaţii provenind din statele membre ale Uniunii Europene şi ale Spaţiului Economic Euro­pean pot desfăşura în România activităţi profesionale care pot fi exercitate ocazional sub forma prestării de servicii.

(2) Activitatea de prestare de servicii prevăzută la alin. (1) se exercită în România prin reprezentarea drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice şi persoanelor juridice în justiţie sau în faţa autorităţilor publice, în condiţiile prevăzute pentru avocaţii stabiliţi în acest stat, fără a fi necesară înscrierea în barou.

(3) Pentru exercitarea altor activităţi decât cele menţionate la alin. (2), avocatul respectă condiţiile şi regulile de conduită profesională ale statului membru de origine, precum şi legislaţia română privind profesia, în special cu privire la incompatibilităţi, la secretul profesional, la relaţiile dintre avocaţi, la interdicţia ca acelaşi avocat să reprezinte două părţi având interese contrarii, precum şi la publicitate. Un avocat care nu este stabilit în România este ţinut de respectarea acestor reguli numai în măsura în care respectarea lor este justificată obiectiv pentru asigurarea exercitării corecte a activităţilor de avocat, a demnităţii profesiei şi a respectării regulilor privind incompatibilitatea.

Art. 111. (1) Autoritatea română competentă cere avocatului care prestează servicii dovedirea calităţii sale de avocat.

(2) În cazul nerespectării obligaţiilor prevăzute la art. 110, autoritatea română competentă stabileşte prin statut consecinţele acestei neres­pectări.

(3) La verificarea cazului de nerespectare a obligaţiilor prevăzute la art. 110, autoritatea română competentă poate solicita orice informaţii profesionale utile cu privire la persoana care prestează servicii.

(4) Autoritatea română competentă va informa autoritatea compe­tentă din statul membru de origine despre orice decizie luată. Comuni­cările prevăzute de prezentul alineat au caracter confidenţial.

 

Capitolul IX

Dispoziţii tranzitorii şi finale

 

Art. 112. Prezenta lege va fi pusă în aplicare astfel:

a) actualele organe de conducere ale Uniunii Avocaţilor din România îşi vor îndeplini în continuare atribuţiile, potrivit legii şi statutului profesiei, ca organe de conducere ale U.N.B.R., pe întreaga durată a mandatului pentru care au fost alese;

b) Consiliul U.N.B.R. va elabora proiectul statutului profesiei şi îl va adopta în termen de cel mult 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Statutul profesiei va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I;

c) formele noi de asociere pentru exercitarea profesiei de avocat se vor organiza şi vor funcţiona numai după intrarea în vigoare a noului statut al profesiei.

Art. 113. (1) La data intrării în vigoare a prezentei legi persoanele fizice sau juridice care au fost autorizate în baza altor acte normative ori au fost încuviinţate prin hotărâri judecătoreşti să desfăşoare activităţi de consultanţă, reprezentare sau asistenţă juridică, în orice domenii, îşi încetează de drept activitatea. Continuarea unor asemenea activităţi constituie infracţiune şi se pedepseşte potrivit legii penale.

(2) De asemenea, ia data intrării în vigoare a prezentei legi încetează de drept efectele oricărui act normativ, administrativ sau jurisdicţional prin care au fost recunoscute ori încuviinţate activităţi de consultanţă, reprezentare şi asis­tenţă juridică contrare dispoziţiilor prezentei legi.

(3) Prevederile alin. (1) şi (2) nu se aplică profesiei de consilier juridic, care va fi exercitată potrivit dispoziţiilor Legii nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic, cu completările ulterioare.

(4) Consiliile şi decanii barourilor au obligaţia şi autorizarea să urmărească ducerea la îndeplinire a prevederilor alin. (1) şi (2) şi să ia măsurile legale în acest sens.

Art. 114. La data intrării în vigoare a prezentei legi, denumirea Uniunea Avocaţilor din România se înlocuieşte cu denumirea Uniunea Naţională a Barourilor din România, în toate actele normative.

 

Art. 115. La data intrării în vigoare a prezentei legi orice dispoziţii contrare se abrogă.

Art. 116. Procedurile şi formalităţile de autorizare prevăzute de prezenta lege pot fi îndeplinite şi prin intermediul punctului de contact unic, în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 49/2009, aprobată cu modi­ficări şi completări prin Legea nr. 68/2010. Prevederile prezentului articol se aplică de la data operaţionalizării punctului de contact unic.

• L. nr. 201/2004 privind completarea L. nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat: „Art. II. (…) (2) Dispoziţiile aranjamentului provizoriu propus de Uniunea Europeană, referitoare la restricţionarea pentru o perioadă de maximum 7 ani a libertăţii de circulaţie a avocaţilor, se aplică pe bază de reciprocitate”.